Sursa foto: Pixabay
După zeci de ani de plecare, un val tot mai mare de profesioniști se întoarce în Europa emergentă, atrași de creșterea salariilor și de o nouă mentalitate. În plus, acestora li se alătură talente din întreaga lume, care altădată evitau oportunitățile din regiune, scrie Emerging Europe.
Pe vremuri, era normal ca tinerii ambițioși din Europa de Est și din țările baltice să își planifice plecarea aproape din momentul înscrierii la universitate.
Pentru români, sârbi, croați, lituanieni și estonieni deopotrivă, centrele îndepărtate promiteau salarii mari și turnuri de birouri moderne, împreună cu strălucirea afacerilor globale.
Însă o schimbare curioasă este în curs de desfășurare. În loc să continue să-și piardă cele mai strălucite minți într-un exod unidirecțional, țările care au fost mult timp surse de talent exportat îi atrag pe cei care se întorc – și, în unele cazuri, pe antreprenorii străini – să vină și să reconstruiască.
Pentru România, această strategie presupune convingerea inginerilor și medicilor stabiliți în străinătate să ia în considerare un viitor reînnoit în Cluj sau București.
În Serbia, scenele tehnologice din Belgrad și Novi Sad atrag programatori care și-au găsit odată norocul la Berlin sau San Francisco.
Economia Croației, bazată pe turism, face loc dezvoltării întreprinderilor nou-înființate, chiar dacă plajele sale virgine continuă să atragă vizitatori.
Între timp, Lituania și Estonia au făcut pionierat la nivel mondial, promovând accesul facil la permisele de muncă și inovarea digitală pentru a încuraja sosirea de noi persoane, precum și întoarcerea în țară a diasporei.
Rezultatul este o viziune mai optimistă asupra dezvoltării regionale, susținută de profesioniști care văd un nou potențial în locuri pe care s-au simțit odată obligați să le părăsească.
O imagine în schimbare
Timp de decenii, realitățile structurale din spatele emigrării au fost greu de ignorat: salarii mici, birocrație împovărătoare, investiții limitate în cercetare și dezvoltare și disfuncționalități politice au afectat multe părți estice ale continentului.
Oricine avea un set de competențe la mare căutare – inginerie software, pregătire medicală avansată sau cunoștințe financiare – era adesea tentat să încerce un mediu mai dinamic în străinătate. Având în vedere că economiile locale au rămas în urma vecinilor lor occidentali, cei mai buni și mai inteligenți din regiune au plecat în locuri unde salariile au crescut vertiginos și traiectoriile profesionale s-au accelerat.
Părinții, politicienii și universitățile aveau tendința de a considera exodul ca fiind inevitabil.
Totuși, treptat, această imagine se schimbă. Unii dintre cei care au plecat au devenit neliniștiți din cauza piețelor imobiliare scumpe, a orașelor aglomerate și a normelor complexe privind vizele în țările lor adoptive.
Alții simt că, în ciuda provocărilor, țara lor natală a avansat într-un mod inimaginabil în urmă cu câteva decenii. Și, în mod esențial, guvernele din întreaga regiune s-au trezit la ideea că energia generată de diaspora poate declanșa noi începuturi.
Cazul României
În România, unde cel puțin trei milioane de cetățeni trăiesc în străinătate, autoritățile sunt ocupate cu alcătuirea de pachete pentru a atrage persoanele calificate care se întorc. Acestea par să funcționeze: în 2023, țara a înregistrat o creștere a populației rezidente pentru prima dată în mai mult de două decenii.
Portalurile online încurajează profesioniștii emigrați să caute posturi nou create în domeniul tehnologiei și al finanțelor sau să beneficieze de subvenții guvernamentale pentru întreprinderile nou înființate. Cei care se întorc în țară raportează un amestec de nostalgie și optimism. Unii dezvoltatori de software, după o perioadă petrecută la giganții americani din domeniul tehnologiei, conduc acum departamentele locale de cercetare și dezvoltare. Alții, înarmați cu cunoștințe despre sisteme spitalicești mai eficiente, intră în sistemul public de sănătate din orașele mici din România, încercând să modernizeze practicile de la zero.
Criticii subliniază că orice inițiativă guvernamentală trebuie să abordeze și probleme mai profunde, precum corupția și amestecul politic, însă îmbunătățirile treptate sugerează că țara se îndreaptă încet în direcția corectă.
Serbia
Serbia oferă o poveste similară. Începând cu anii 1960, diaspora sa a fost mult timp parte integrantă a economiei naționale, trimițând în mod regulat remitențe care susțin bugetele gospodăriilor și plătesc cheltuielile familiale.
În ultimul timp, însă, modelul a evoluat. Persoane care și-au perfecționat expertiza în Germania sau în altă parte dezvoltă întreprinderi de externalizare a software-ului în Belgrad sau Novi Sad, stimulate de talentul accesibil și de costurile competitive.
Deși recunosc că birocrația încă împiedică creșterea, promisiunea de a crea un ecosistem tehnologic înfloritor – unul care să privească spre exterior și să emuleze standardele globale – îi îndeamnă să îndure complexitatea birocrației sârbe. Abundă poveștile de succes ale sârbilor care se întorc acasă și care, odată frustrați de lipsa de oportunități de acasă, vorbesc acum despre crearea unui ecosistem dinamic care poate rivaliza cu centrele tehnologice bine stabilite.
Croația
În Croația, oficialii sunt hotărâți să reducă dependența doar de turiști. Atrași de Marea Adriatică strălucitoare, vizitatorii se îndreaptă spre Dubrovnik sau Split, însă autoritățile locale doresc să pună bazele unei economii care poate prospera pe tot parcursul anului.
Oferind sisteme de viză mai flexibile, guvernul speră să atragă atât croații care locuiesc în străinătate, cât și nomazii digitali străini. Unii dintre cei care se întorc în țară profită de șansa de a înființa întreprinderi fintech sau proiecte de energie regenerabilă. Reducerile fiscale, simplificarea procesului de acordare a licențelor și rețelele locale de sprijin ajută la compensarea dificultăților mai puțin tangibile, cum ar fi reglementările învechite sau conservatorismul social. Situația este departe de a fi perfectă, dar, pe măsură ce numărul întoarcerilor acasă reușite crește, crește și încrederea Croației că poate să se orienteze dincolo de turism.
Promovarea talentelor din străinătate
În timp ce aceste țări balcanice se concentrează pe atragerea propriei diaspore, Lituania și Estonia au făcut apeluri mai ample la talente din străinătate.
Estonia, în special, și-a forjat o reputație de țară digitală a Europei. Programul său e-Residency, lansat în 2014, a fost conceput pentru a permite persoanelor care nu sunt estoniene să înființeze și să gestioneze afaceri la distanță într-o jurisdicție a UE.
Alții s-au mutat chiar în Estonia, investind la nivel local, înrădăcinându-se treptat în Tallinn și Tartu. În mod esențial, aceste inițiative au creat un mediu în care estonienii care se întorc în țară – cei care au plecat la Helsinki, Londra sau Silicon Valley – simt un nou sentiment de mândrie față de abilitățile digitale ale patriei lor.
Sistemele administrative dinamice ale Estoniei, angajamentul față de e-guvernare și cultura experimentului tehnologic întăresc ideea că se poate prospera acolo fără a pierde avantajele unei cariere cosmopolite.
Lituania a adoptat o cale paralelă, investind masiv în inovarea fintech. Programe precum „Work in Lithuania” se adresează în special lituanienilor răspândiți în Europa și America de Nord, subliniind reputația în creștere a Vilniusului ca centru fintech și de start-up.
Stimulat de cadrele favorabile de acordare a licențelor și de un aparat de reglementare agil, orașul a atras o mulțime de întreprinderi străine dornice să înființeze operațiuni în UE. La aceasta se adaugă o forță de muncă locală entuziastă, iar lituanienii care se întorc în țară se găsesc într-un mediu plin de oportunități de colaborare și creștere.
Criticii sunt îngrijorați de faptul că prea multe avantaje sunt destinate noilor veniți, ceea ce ar putea neglija talentele locale care au muncit ani de zile în cadrul unor sisteme subfinanțate. Chiar și așa, injecția de capital, expertiză și conexiuni globale este considerată de mulți ca revitalizând un oraș asociat odinioară în principal cu farmecul pitoresc al orașului vechi.
Idei noi, atitudini noi
Un impact mai puțin cuantificabil al acestor migrații de întoarcere este infuzia de idei și atitudini noi. Mulți dintre cei care se întorc în țară, care au trăit ani de zile în societăți mai egalitare sau mai transparente, refuză să accepte nepotismul sau corupția ca activități obișnuite.
Având o mai mare expunere la normele internaționale, aceștia militează pentru reglementări mai stricte la locul de muncă, transparență salarială și un comportament social responsabil al întreprinderilor. În unele colțuri, acest lucru provoacă o reacție inevitabilă din partea vechii gărzi, care se ferește de transformări atât de bruște.
Chiar și așa, eforturile perseverente ale persoanelor care se întorc în țară și care dispun de o bună rețea de relații împing atât sectorul public, cât și cel privat către practici mai moderne. Întoarcerea lor modifică, de asemenea, așteptările culturale: locurile de muncă dominate de bărbați se confruntă acum cu cereri mai puternice de paritate între sexe; ierarhiile rigide de sus în jos se înmoaie în fața profesioniștilor mai tineri care cer o colaborare orizontală.
Aceasta nu înseamnă că drumul este lin. Mulți dintre cei care speră să se întoarcă în țară descoperă fricțiunea dintre sloganurile nobile ale guvernului și realitățile murdare de pe teren. Facilitățile fiscale și stimulentele pentru locuințe pot fi blocate de ineficiența birocratică.
Medicina și dreptul, printre alte profesii, necesită adesea o reacreditare labirintică, care îi frustrează chiar și pe cei mai entuziaști reîntorși. Unii reclamă provocărilor școlare pentru copiii care au crescut vorbind în principal engleza sau germana.
Printre statele baltice, chiar și Estonia, lăudată pentru abordarea sa în domeniul digital, se poate simți insulară din punct de vedere social; de asemenea, peisajul politic al Lituaniei, deși orientat spre exterior în domeniul tehnologiei financiare, uneori nu are amploarea și vitalitatea capitalelor mai mari.
Observatorii se tem, de asemenea, că accentul pus pe programele diasporei ar putea genera resentimente în rândul celor care nu au plecat niciodată. De ce ar trebui un medic specialist care a petrecut 15 ani în străinătate să fie recompensat generos pentru că s-a întors, în timp ce colegii care au rămas în țară au îndurat salarii mai mici și o evoluție profesională mai lentă?
Dilema constă în crearea unei distribuții echitabile a resurselor, utilizând în același timp stimulente personalizate pentru a atrage persoanele cu performanțe deosebite. În cele din urmă, astfel de întrebări reflectă probleme de guvernanță mai profunde care au afectat în mod istoric politica locală.
O renaștere autentică
Lăsând la o parte avertismentele, impulsul general indică o renaștere autentică. Fiecare poveste de succes stârnește și mai mult interes, creând o masă critică de persoane care se întorc și care împărtășesc nu numai oportunități de afaceri, ci și stimulente morale intangibile.
O firmă de software din București care obține un contract internațional important încurajează un expert în tehnologie din Londra să își facă bagajele și să se întoarcă. Rezidenții electronici estonieni care au reușit să se constituie fără fricțiuni ar putea convinge alți antreprenori globali să se gândească să se mute la Tallinn. Pe scurt, o regiune catalogată odinioară drept un rezervor de forță de muncă ieftină descoperă magnetismul propriei inițiative și creativități.
Desigur, vechiul obicei de a emigra în căutare de perspective mai bune nu va dispărea peste noapte. Probleme profund înrădăcinate – de la corupție la asistență medicală inegală – îi împing în continuare pe oameni să își încerce norocul în medii mai bine stabilite.
Cu toate acestea, ideea că dezvoltarea este o stradă cu sens unic, în care talentul se scurge în mod constant, nu mai este consacrată. În schimb, apare un scenariu mai optimist: Românii, sârbii, croații, lituanienii și estonienii, împreună cu aventurierii străini, își construiesc vieți globalizate în locuri care altădată păreau iremediabil periferice.
Dacă guvernele din regiune continuă să își perfecționeze politicile și să abordeze provocările endemice, această „mare reîntoarcere” ar putea fi departe de a fi o tendință trecătoare. S-ar putea să anunțe genul de transformare vibrantă, axată pe viitor, pe care numai credincioșii autentici – fie că sunt cetățeni care se întorc, fie că sunt nou-veniți – o pot realiza.
