VIDEO Un spin-off fondat de oameni din Politehnică a fost cumpărat de gigantul american al tehnologiei Broadcom. Costin Raiciu, co-fondator, explică de ce nu funcționează “modelul suveranist” în economia reală: “În multe cazuri, nu poți să valorifici singur o inovație, trebuie să intri în lanțul de aprovizionare global”
Pe scurt
O idee prezentată într-o lucrare din mediul academic în 2017 a ajuns, în câțiva ani, să stea la baza unui cip Broadcom, cu ajutorul unor cercetători români de Politehnică.
Costin Raiciu este cercetător și profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București, iar activitatea sa vizează zona de rețele, sisteme de operare și verificare. Acum câțiva ani, a fondat un spin-off UPB care a fost achiziționat de multinaționala Broadcom în 2022.
După tranzacție, cercetătorul a continuat să coordoneze din România o echipă care continuă munca pe acest proiect.
Acesta a povestit pentru Economedia despre începuturile proiectului și ne spune unde a ajuns acum cercetarea, care se implementează în industrie chiar în această perioadă.
Raiciu explică ce înseamnă un spin-off de facultate și în ce fel proiecte gândite în mediul academic pot ajunge să fie adoptate de industrie. Dar și de ce, în realitate, nu funcționează așa-zisul model suveranist.
În 2022, o firmă înființată de oameni din Politehnica București, cu un asociat britanic – Correct Networks – a fost cumpărată de Broadcom, dezvoltator în industria semiconductorilor, un gigant cu venituri de zeci de miliarde de euro, ale cărui soluții sunt folosite de companii ca Alphabet (Google), Meta, Renault sau OpenAI.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cercetători din universitate au dezvoltat un protocol relevant pentru rețele pentru eficientizarea centrelor de date, care a atras atenția industriei. O lucrare pe această temă fusese premiată cu câțiva ani înainte la o conferință de specialitate din domeniu, dar, de această dată, lucrurile nu s-au oprit aici: cercetarea de mediu universitar avea să treacă în industrie.
Costin Raiciu, co-fondator al firmei Correct Networks (preluată de Broadcom), cercetător și profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București, a povestit pentru Economedia despre începuturile proiectului și ne spune unde a ajuns acum cercetarea. Acesta explică ce înseamnă un spin-off de facultate și care e traseul de la o temă abordată academic la adopție în industrie.
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Denis Nistor/ Echipa Studio G4Media
Costin Raiciu este cercetător și profesor la București, iar activitatea sa vizează zona de rețele, sisteme de operare și verificare. Acesta are studii doctorale la University College London (UCL) și a vorbit într-un episod al seriei noastre “Cei care se întorc” despre plecare și reîntoarcere, despre România și cercetare, într-un interviu Economedia, pe care puteți să îl citiți AICI. Am povestit cu profesorul care a făcut pasul spre industrie și despre spin-off-ul de universitate pe care l-a fondat, mai ales că cercetătorul a continuat și după tranzacție să coordoneze, din România, o echipă care duce mai departe munca pe acest proiect.
Un “spin-off”, termen relativ recent pentru piața din România, înseamnă, de fapt, o societate înființată pe baza cercetărilor sau invențiilor dezvoltate în cadrul unei universități, cu scopul de a comercializa aceste cunoștințe sau tehnologii. Aceste spin-off-uri sunt adesea înființate de membri ai universității sau prin colaborări între universitate și industrie. E, practic, un model prin care cercetarea academică ajunge în piață.
Cum se naște un astfel de proiect în România?
Înainte de spin-off. Începuturile: Ideea premiată la o conferință în care Politehnica din București stă în aceeași “bancă” cu universități din liga MIT și Berkeley
Povestea spin-off-ului românesc începe cu o idee dintr-o lucrare științifică, pe o temă pe care profesorul de la Politehnică și echipa sa lucrau deja.
“În general, eu am lucrat în zona de rețele de calculatoare, sisteme de operare, iar cea mai mare parte din muncă a fost în zona aceasta de rețele, în principal pentru centre de date. Adică ceea ce își construiește Google, ca să facă websearch sau ce își construiește OpenAI, ca să dezvolte modelele acelea de limbaj. Și mult timp a fost doar cercetare. Adică publici articole, alții te citează, vorbești cu oamenii, afli probleme noi, încerci să le rezolvi și așa mai departe. În zona aceasta de rețelistică pentru centre de date, cumva, în 2017, împreună cu colaboratorul meu din Anglia, Mark Handley (University College London, n.red.) și cu alții, am avut un articol la conferința principală din domeniu, SIGCOMM”, amintește Raiciu.
Menționăm că SIGCOMM este forumul profesional pentru discutarea subiectelor din domeniul comunicațiilor și rețelelor de calculatoare.
“Cu articolul acesta, nouă ni s-a părut că gata, domnule, am închis domeniul! Adică ok, am avut niște probleme, dar uite: asta e soluția! Am publicat un articol, care a fost super bine primit”, povestește Raiciu.
“Bine primit” însemnând că lucrarea a luat un premiu pentru cel mai bun articol din toată conferința.
“Ca să vă faceți o idee, la conferințele astea se acceptă undeva la 30 de articole. Se trimit 300-400 de articole și trimite toată lumea – de la Berkeley la MIT”, menționează profesorul român.
Articolul la care a participat echipa din Politehnică poate fi găsit AICI
Trecerea de la cercetare spre piață și înființarea Correct Networks
După acest moment de glorie în lumea cercetătorilor, Raiciu și-a reorientat munca, tocmai în ideea de a construi pe teme care se pot implementa în industrie.
“Am primit acel premiu, care însemna că a fost o idee foarte bună, dar noi în momentul acela am zis ok, e clar că în domeniul acesta toți facem cercetare de 10 ani, dar nu se întâmplă nimic. Scopul este să ai impact, scopul e să ajungă ceva în producție, adică cineva să-ți ia ideile și să le implementeze. Eu am zis că nu mai lucrez pe subiectul acesta și am avut un proiect de la Uniunea Europeană care viza verificarea corectitudinii rețelelor, adică să te asiguri că nu se strică. Pentru că erau tot felul de probleme – se strica un router și nu mai zburau avioanele. Au fost niște incidente mai mari de genul acesta și am decis să ne uităm la această problemă și să lăsăm performanța deoparte. Între timp, a devenit destul de evident că dacă doar publici lucrări nu ai un impact atât de mare. Adică ești citat, ai premii, dar până să ajungi să faci lucrurile să se întâmple pe bune în practică mai e un gap acolo și gap-ul acesta e greu să-l umpli din cercetare. Și atunci ceea ce am făcut a fost să încercăm să vedem dacă putem să facem și ceva comercial”, explică Raiciu.
Așa că oamenii din mediul universitar au lansat o firmă, în 2018.
“Am făcut un spin-off care e, de fapt, un SRL, care are un contract de drepturi de autor – cu Polithenica, în cazul nostru. Am făcut această firmă cu niște studenți la doctorat și cu asociatul din Anglia (Mark Handley) și, în principiu, am luat niște tehnologii pe care încercam să le dezvoltăm, să mergem înspre producție cu ele. Și inițial noi ne gândeam în zona aceasta de corectitudine a rețelelor, o direcție care ni se părea promițătoare”, povestește Raiciu.
Preluarea Broadcom: Soluția dezvoltată de universitari, relevantă pentru rețelele de AI
Trecerea concretă spre industrie s-a făcut chiar la inițiativa industriei.
“La un moment dat, a venit cineva de la o firmă din State – Broadcom – și ne-au abordat pentru articolul nostru de la conferință, spunând că ei pot să implementeze treaba asta. Ne-au întrebat dacă implementăm și noi ceva și se interesau ce facem cu proiectul. Așa că ne-am apucat să lucrăm în direcția aceea. Asta era în 2019. Ne-am apucat să lucrăm. Startup-ul nostru a fost finanțat în principal din bani europeni, am avut niște contracte cu industria. Cred că am avut vreo 2-300.000 de euro bani europeni, adică proiecte de cercetare, și contracte cu industria încă vreo câteva sute de mii, tot așa, de-a lungul timpului”, menționează Raiciu.
Broadcom Inc. este o multinațională americană care proiectează, dezvoltă, produce și furnizează la nivel mondial semiconductoari și produse software de infrastructură. Printre clienții săi se numără nume ca Alphabet (Google), Meta, Renault sau OpenAI.
“Start-up-ul a dezvoltat un protocol și protocolul acesta acum e foarte relevant pentru rețelele acestea de AI ale OpenAI și așa mai departe, ca să le faci să meargă mai bine și, datorită acestui lucru, Broadcom ne-a cumpărat în 2022. Pur și simplu ne-a cumpărat cu totul. Și, acum, cercetarea aceasta se implementează în producție. Adică lucrăm la niște plăci, care vor avea tehnologia pe care am făcut-o noi”, sintetizează Raiciu.
Asociați în firmă la momentul exit-ului erau, alături de Raiciu și Mark Handley, profesor la University College London, și doctoranzii Dragoș Dumitrescu și Vlad Olteanu.
Cum beneficiază universitățile din spin-off-uri?
Mai are universitatea beneficii de acum încolo?
“Beneficiul este indirect. Adică sunt mai multe modele prin care universitatea poate să beneficieze dintr-un spin-off. Eu știu două – modelul Berkeley și modelul unor universități din Israel. La Berkelay, Ion Stoica, de exemplu, a făcut treaba aceasta de mai multe ori – tu dezvolți o tehnologie, o faci prima oară la facultate, o publici și faci niște softuri open-source. De exemplu, soluția Spark au făcut-o open source și după aceea au făcut firma, care e Databricks, care cumva construiește peste proiectul open-source o valoare adăugată. Dar Databricks n-are legătură cu Berkeley, tot ce folosește este în domeniu public. Singura diferență este că oamenii s-au mutat dintr-o parte în alta. Berkeley nu are procente în Databricks, deci e pur și simplu o separare, dar invariabil Databricks o să se ducă și o să bage bani în Berkeley. Sau fondatorii vor face donații. Ion Stoica a donat câteva milioane înapoi la Berkeley”, amintește Raiciu.
Menționăm, de exemplu, că în 2021 Berkeley anunța că Ion Stoica și Scott Shenker au donat fiecare 25 de milioane de dolari pentru construcția The Gateway, o nouă clădire pentru Divizia de Computing, Data Science, and Society (CDSS).
Costin Raiciu spune că, printr-un astfel de model, în care universitatea lasă firmele “libere”, nu se oprește dezvoltarea start-up-urilor.
“Ideea e că start-up-urile sunt niște ființe foarte fragile. Tu tot timpul vorbești de valoare viitoare. În cazul protocolului la care lucrasem noi și pe care îl publicasem – avea niște soft-uri acolo, valoarea lui per se era zero, pentru că era deja în domeniul public. Dacă tu, ca Politehnică, vii și zici: noi vrem 30% sau 50% din valoarea start-up-ului ăsta când se vinde, dintr-o dată [cumpărătorul] o să zică: nu, nu e destulă valoare ca să faci chestia asta. Și atunci, pur și simplu proiectul moare. De exemplu, un coleg din Israel a avut exact problema aceasta. Tot așa, și ei aveau o idee, voiau să facă un spin-off, s-a băgat universitatea, care a zis că vrea un procent – dacă nu ne dați nu se mai întâmplă nimic. Ei au zis “ok, bine, nu facem nimic”. Și nu s-a întâmplat nimic și aia e… Și atunci ideea rămâne acolo, pe un raft, asta a fost tot”, povestește Raiciu
Iar exit-ul, în acest caz, nu a însemnat că fondatorii au încasat bani și s-au retras din proiect.
“În cazul nostru, nu au fost niște exit-uri serioase, aici nu vorbim de exit-uri de sute de milioane de euro. Vorbim de niște exit-uri normale, în sensul că îți dau niște bani direct, într-adevăr, cât să zici că îți plătești ipoteca sau ceva de genul acesta. Dar toate firmele acestea – mai ales în cazul nostru, care nu aveam clienți atunci când ne-au cumpărat – îți dau banii ca acțiuni, dacă rămâi la ei. Adică eu am un contract pe 3 ani cu ei. Trebuie să stau la ei 3 ani ca să-mi iau toate acțiunile acestea ca să zic, într-adevăr, că am făcut exit-ul. Toată lumea face așa, pentru că valoarea lor nu e neapărat ce s-a cumpărat direct, valoarea este că tu ai toate cunoștințele acestea și știi după aceea să le implementezi la ei și ei cumva pot să beneficieze. Valoarea e și să stai la ei”, menționează cercetătorul.
De ce avea nevoie soluția creată în universitate de Broadcom? “Singurul mod prin care tehnologia noastră putea să ajungă la [companii ca] Microsoft era să ne cumpere compania asta”
Costin Raiciu explică și motivele pentru care nu doar Broadcom avea nevoie de soluția de cercetare, ci și invers – cercetarea avea nevoie de industrie.
“A fost amuzant că am povestit despre chestia acesta la un forum, unde erau niște oameni de la universitate. Și zice unul dintre ei: “Domn’le, ce tragedie, a trebuit să vindem tehnologia asta la americani, în loc să o ținem noi!”. Păi, zic, dacă o țineam noi, o băgam într-un sertar și nu făceam nimic cu ea și valora fix zero, pentru că ceea ce construiam noi nu poți să implementezi în software, adică noi știm să facem software, știm să scriem un program și să ruleze pe un procesor normal, dar nu merge destul de repede. Și atunci ce trebuie să faci? Trebuie să faci un cip specializat pe chestia asta. Ei, sunt foarte puține firme care pot să facă cipuri de genul acesta și care au și notorietatea și reputația ca să le cumpere jucătorii mari de la ei. Firma aceasta care ne-a cumpărat pe noi, Broadcom, este principalul producător de echipamente de la care cumpără Google, Microsoft, Open AI și așa mai departe. Deci au o cotă de piață mare și atunci singurul mod în care tehnologia noastră putea să ajungă la Microsoft era să ne cumpere compania aceasta”, punctează Raiciu.
Acesta menționează că, și fără achiziția firmei românești, Broadcom ar fi dezvoltat o tehnologie. Alta -“poate mai proastă, poate diferită, nu contează, dar sigur nu era asta”.
Foto: Costin Raiciu
“Apropo de modelul acesta suveranist – că nu, domnule, nu ne cumpără străinii! Ideea este că în multe cazuri nu poți să valorifici singur o inovație, pentru că noi suntem hiperspecializați și atunci trebuie să intri în lanțul acesta de aprovizionare global și asta este! Nu există varianta asta – că stau eu într-un garaj și am făcut ceva singur și gata, am rezolvat problema! Nu la nivelul acesta, nu la problema pe care încercăm să o rezolvăm noi”, spune Raiciu.
Ce se întâmplă în continuare? “Se întâmplă o grămadă de cercetare în industrie”
În vară, se fac trei ani de la momentul achiziției, iar cofondatorul de spin-off subliniază că, între timp, cercetarea în industrie a luat avânt, pe fondul unui interes mare din partea firmelor de tehnologie.
“E un moment foarte interesant. Eu am grupul meu de cercetare la Politehnică și ei acum sunt în zona asta de AI, lucrează cu modelele de limbaj și rezolvă diferite probleme. Am un grup de cercetare, dar ceea ce se întâmplă la firmă e cumva o cercetare în industrie. AI-ul acesta necesită atât de multă putere de calcul încât până acum nu existau protocoalele, rețelele care să poată să susțină chestia aceasta. Deci soluția existentă e foarte proastă. Și atunci ce a făcut Broadcom a fost că a luat cercetarea noastră și o implementează ca o primă versiune în industrie. Asta se întâmplă fix acum. Ceea ce înseamnă că se întâmplă o grămadă de cercetare în industrie. Acum, de fapt, fac cercetare pentru ei, există un forum de standardizare, care se numește Ultra Ethernet Consortium, unde am petrecut o grămadă de ore în ultimii 3 ani. De fapt, parte din job-ul meu este să particip la acest organism de standardizare, în care efectiv să definim protocolul și să zicem cum o să meargă. Efectiv facem cercetare în industrie”, explică Raiciu.
Ultra Ethernet Consortium (UEC) reunește liderii din industrie pentru a defini o arhitectură completă de comunicații bazată pe Ethernet pentru Inteligența Artificială și HPC (High-Performance Computing – metodă de prelucrare a calculelor și datelor complexe la viteze extrem de mari, utilizând mai multe calculatoare). Chiar în prima jumătate din iunie, a fost publicată versiunea 1.0 a specificației UEC, în care contribuția echipei românești a fost în principal în zona de gestionare a congestiilor.
“Partea cumva surprinzătoare este că lucrurile acestea se mișcă atât de repede, pentru că industria vede banii, vede valoarea, încât cercetarea academică e cumva în urmă, deci nu vede toată nebunia asta în momentul acesta. E destul de amuzant. De obicei este invers, de obicei cercetarea academică e înainte, vede cumva înainte, rezolvă problemele pe termen lung și problemele grele și industria cumva ușor, ușor mai adoptă câte ceva. Acum e cumva invers: industria are o problemă mare și trebuie să o rezolve cumva. Când vine Open AI și pune 100 de miliarde pe masă… au zis că vor investi 100 de miliarde într-un centru de date, în hardware. Dacă îți dă cineva revenue de câteva zeci de miliarde, asta e nebunie. Venitul nostru anual este, nu știu, 50 de miliarde în momentul ăsta, dacă eu mai pot să fac încă 30… corporațiile asta își doresc. Și atunci, văzând chestia asta, desigur că investesc și cumpără start-up-uri”, explică Raiciu.
“E foarte interesant ceea ce fac, iar impactul e foarte mare în momentul acesta, în sensul că fac cercetare, dar se duce direct în produs. Adică la toamnă o să-mi iau cipul și pot să mi-l pun pun perete și să zic că uite: pe ăsta l-am făcut eu! E ceva ce nu aș fi putut să fac dacă eram doar în mediul universitar. Evident că, la un moment dat, efervescența aceasta de cercetare o să scadă, că nu poți să o ții așa non-stop în industrie, o să se calmeze lucrurile. Nu știu dacă asta se va întâmpla peste un an sau doi, dar acum e foarte interesant, deci nu e neapărat o chestiune de bani, e pur și simplu un moment interesant”, subliniază Raiciu.
Așa că, în această perioadă, munca sa se împarte între echipa de 10 oameni, pe care o conduce pentru Broadcom din București, și munca de la facultate.
E un model replicabil cel al Correct Networks?
“Da, da, mi se pare clar. Nu știu dacă direct ceea ce am făcut e replicabil, dar e clar un model de urmat, pentru că impactul este mult mai mare. Adică dacă tu faci o tehnologie fundamentală, poate te oprești acolo, să aștepți citațiile sau să iei proiecte. Și e foarte mișto asta. Dar, în zona aceasta unde lucrăm noi, inclusiv Stoica, inclusiv alții, care se cheamă systems, unde e foarte multă inginerie, trebuie să implementezi dacă vrei să ai impact. Trebuie să încerci să faci un start-up, să ajungi în producție. Și nu poți să ajungi în producție direct din universitate. E imposibil. Adică universitatea se mișcă prea încet – doar ca să cumpăr un pix îmi trebuie aprobări. E pur și simplu altceva”, spune profesorul-cercetător.
Există și alte spin-off-uri care se nasc din Politehnică.
“Se creează o grămadă de startup-uri, adică știu de încă trei startup-uri, care sunt asociate cu oameni din Politehnică care se întâmplă la momentul ăsta. Este Unikraft, în care cumva am fost și eu implicat un pic, mai există și alte startup-uri care sunt în zona asta din Politehnică, deja de la Calculatoare. Și studenții aceștia ai mei care lucrează de vreo 2- 3 ani la problema asta, de cum să faci modele de limbaj mai eficiente – și ei sunt pregătiți să încerce ceva. Adică cumva e o chestie naturală”, conchide Raiciu.
Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.
