pixabay.com
Are nevoie România de trenuri de mare viteză, cum sunt celebrele TGV-uri franceze, sau ar trebui, mai degrabă, să opteze pentru modernizarea căilor ferate, astfel încât să obțină o viteză de circulație de 200 – 250 km/h? Opiniile experților nu sunt convergente. Dacă Mihai Frumos, expert în transporturi, pledează pentru o viteză mai redusă, dar care presupune soluții mai ieftine și mai rapid de implementat, Mihai Crăciun, fondatorul comunității online și al asociației “Construim România”, crede că una dintre prioritățile României ar trebui să fie construirea de trenuri de mare viteză.
„Astăzi, în lume, se construiesc trenuri de mare viteză. Asta trebuie să fie prioritatea României azi. În Italia, deja s-a lansat serviciul de tren de marfă de mare viteză. Până când terminăm noi autostrăzile, și până când avem noi camioane electrice, în Occident marfa se va transporta cu trenuri de mare viteză și România va fi tot cu 30 de ani în urmă”, a declarat el, într-o dezbatere online organizată de Sierra Quadrant.
Mihai Frumosu, expert în probleme de transporturi, a citat exemplul unui studiu de fezabilitate pe care l-a realizat în 2011, în Kazahstan, unde se dorea, inițial, realizarea unei linii de mare viteză între principalele două orașe ale țării. „În urma studiului de fezabilitate și a tuturor elementelor pe care le-am analizat, conducerea țării a hotărât să nu adopte sistemul de tip TGV, ci pur și simplu să ridice viteza de circulație maximă la 250 km/h, acolo se poate, datorită faptului că este un ecartament mai larg, și să construiască o a treia linie pentru mărirea traficului de marfă, care, bineînțeles, este cel care susține, din punct de vedere economic, viabilitatea unui sistem feroviar”, a afirmat el.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În opinia sa, pe tronsonul București-Constanța s-ar putea ridica „foarte ușor” nivelul de viteză la 200 km/h, cu „foarte mici îmbunătățiri” și s-ar putea adopta ramura de sud a coridorului București – Timișoara, cu o viteză majorată la 200-230 km/h.
Soluții similare au adoptat Austria Austria și Germania, care „s-au mulțumit la o investiție de natură convențională, care este atât mai ieftină ca o linie TGV, dar și mai rapid de implementat, şi din punctul multora de vedere, inclusiv al meu, o viteză de 200-230 km/h ar fi suficientă pentru dimensiunile României”, a argumentat Mihai Frumosu.
Un alt argument invocat de Mihai Frumosu:
- „Din România au plecat șase milioane de oameni și (…) beneficiile socio-economice transpuse într-o analiză cost-beneficiu nu prea susțin construirea unei linii de mare viteză, așa cum este în Franța TGV, sau cum avem Frecciarossa în Italia, unde (…) avem distanțe mari între Nord și Sud și acolo ar ajuta și ajută foarte mult la creșterea economiei”.
Mihai Alexandru Crăciun, fondatorul comunității online și al asociației “Construim România”, crede, însă, că România ar trebui să investească în trenuri de mare viteză:
- „Noi, dacă vrem să aducem serviciul de feroviar din România la nivelul occidental și să avem o calitate bună a serviciului, care să motiveze oamenii să renunțe la mașini, că tot vorbim despre Green Deal, trebuie să aducem la minim 200 km/h – și aici nu sunt de acord cu ideea că România e prea mică pentru trenuri de mare viteză. 200 km/h ar fi nevoie astăzi. Trebuie să ne gândim la ce se va întâmpla în 2040, în 2050, când trenurile din Ungaria, Austria și așa mai departe, vor circula cu 350 și noi o să avem tren de 200”.
Cei doi experți sunt, însă, de acord asupra unui/cu un lucru: viteza cu care circulă trenurile în România, atât cele de marfă, cât și cele de călători, este din secolul trecut.
Mihai Crăciun:
- „Viteza este ridicolă, îmi pare rău. 160 km/h este viteză de anii ’90. La ora actuală, trenurile convenționale în lumea modernă circulă la 180-200 sau, exact cum au împins-o cei din Austria, de la ÖBB, până la 230 km/h”.
Mihai Frumosu:
- „Când se vehicula termenul de mare viteză de 160 km/h, mi se părea că sunt într-un scenariu puțin ireal și nu-mi venea să cred că țara mea, în care am fost educat și crescut în sistemul feroviar începând de la frageda vârstă de 18 ani, în care am făcut armata la arma de căi ferate, a trecut de la 140 la 160, o treaptă atât de modestă, după atâția ani de zile, cu cheltuirea atâtor bani, și se mândrește cu acest fapt”.
Iar efectul este unul singur: dacă România nu-și modernizează, rapid, infrastructura feroviară, economiile care vor beneficia, inclusiv din punctul de vedere al deciziei de a investi, vor fi tot cele din vestul României.