Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Inevitabilul s-a produs: România a început să pice testul marilor reforme, ultima șansă a țării de a se dezvolta cu bani gratis de la UE. Și totul doar pentru o serie de oameni care se agață de funcții. Deși fiecare aruncă pisica în curtea celuilalt pentru capital politic, ambii parteneri de la guvernare au partea lor de vină. De aceea este cu atât mai flagrant tupeul cu care și Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă spun că vor să reformeze țara, iar celălalt nu îl ajută.
Cererea de plată numărul 3 din PNRR a fost un adevărat test, primul, pentru țara noastră de a face schimbări structurale. A fost prima cerere de plată care a presupus reforme sensibile precum pensii, pensii speciale și companii de stat. Și l-am picat parțial. Am făcut schimbări cum am știut: am reformat pensiile dar le-am crescut, am reformat pensiile speciale, dar le-am păstrat. Iar aici Comisia a închis ochii și ne-a dat undă verde. Problema a rămas însă la reforma companiilor de stat. Pe a doua cerere de plată, Comisia ne-a suspendat 50 de milioane de euro. Acum, pe cea de-a treia cerere, sancțiunea a fost totuși mai dură: Bruxelles-ul a suspendat momentan 1,1 miliarde de euro. Dimensiunea sumei, aproape jumătate din totalul cererii de plată pentru numai șase jaloane neîndeplinite din peste 70, arată miza uriașă ale reformelor ratate momentan.
Încă din martie scriau Cristian Pantazi și Dan Tăpălagă că Bruxelles-ul a blocat cererea 3 din PNRR. Știam de atunci și problemele cheie: reforma microîntreprinderilor, reforma companiilor de stat și reforma companiilor din energie. Au urmat alegeri, atât locale, cât și europene, așa că problemele au fost băgate o vreme sub preș.
În iulie însă am dezvăluit în exclusivitate cât de grave sunt problemele: suspiciuni de incompatibilitate și de conflict de interese la șefia super-agenției care conduce toate companiile de stat (AMEPIP), după ce vicepreședintele a ales membri ai comisiei care apoi l-a numit în funcție; posibil conflict de interese la alegerea șefilor „corporatiști” ai companiilor de stat din Energie, după anunțuri de recrutare la „mica publicitate”, relații ierarhice sau influențe politice între candidați și membrii comitetului de selecție.
Adevărata miză a acestei tranșe din PNRR o reprezintă numirile în companiile de stat, mai ales la AMEPIP, care guvernează peste companii de miliarde. Acestea reforme au cea mai mare miză, deoarece arată capacitatea statului român de a renunța în sfârșit la sinecurile politice și de a realiza reforme trecând peste interesele de partid.
Nici Marcel Ciolacu, nici Nicolae Ciucă, nu au trecut însă acest test major. Companiile de stat și agenția care trebuie să le coordoneze sunt în continuare populate de oameni politici prinși de funcții, din cauza cărora reformele nu pot merge înainte. Amândoi sunt la fel de vinovați pentru rateul cererii de plată numărul 3.
Să luăm cazul AMEPIP, super-agenția care trebuia să coordoneze companiile de stat și care trebuia să fie funcțională încă de anul trecut. Cei trei șefi găsiți incompatibili de Comisia Europeană au demisionat în vară, dar doi dintre ei sunt încă pe poziții, chiar dacă interimari. Liderul PSD Marcel Ciolacu nu s-a arătat prea deranjat de această situație: „Buni-răi, cum au fost aleși, interimatul trebuia continuat de către cineva”. AMEPIP este în subordonarea Secretariatului General al Guvernului, unde vicepremier este social-democratul Marian Neacșu, mâna dreaptă a premierului. Pe Neacșu l-a adus în SGG chiar Nicolae Ciucă, în mandatul său de premier. Iar Neacșu l-a adus la rândul său pe apropiatul său din Ialomița, Victor Moraru, unul dintre cei găsiți incompatibili la AMEPIP. În plus, secretar general al Guvernului, care controlează AMEPIP, este Mircea Abrudean, un liberal propulsat în funcție de Emil Boc, susținătorul său politic. Astfel, reforma de înființare a AMEPIP s-a aflat atât în mâini social-democrate, cât și în mâini liberale, dar nu e gata nici după un an și conducerea instituției e asigurată tot de apropiați politici.
Reforma companiilor de stat din Energie presupunea numirea de șefi „corporatiști” la cele mai mari companii ale statului, cum ar fi „perla” Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Romgaz. Opt companii și-au ales șefi noi și toate opt sunt cu probleme, de la conflict de interese, relații ierarhice sau influențe politice. Iar niciunul dintre cei vizați nu pare să fie prea dornic să renunțe la funcție. Procesele de selecție au fost începute sau chiar finalizate încă din vremea în care ministru al Energiei era liberalul Virgil Popescu, în mandatul de premier al lui Nicolae Ciucă. Virgil Popescu urlă acum de la Bruxelles că Guvernul Ciolacu nu face reformele din PNRR, fără să se simtă cu musca pe căciulă. Însă nici liberalul Sebastian Burduja, în prezent ministru, nu s-a impus pentru a-i face pe șefii cu probleme să renunțe la mandat și nici nu i-a demis. Probabil îi e frică să nu fie personal tras la răspundere în cazul în care aceștia vor da statul în judecată și vor câștiga zeci de milioane de lei în instanță, cum au făcut foști șefi ai Transelectrica. Guvernul ar trebui să aibă – sau dacă nu le are, să le creeze – instrumentele pentru a se blinda în fața eventualelor procese în instanță și solicitări de despăgubiri. Și dacă nu le are, atunci ar trebui să îi pună să plătească pe cei care au asistat și permis organizarea acestor selecții flagrante. Dar PNRR-ul nu poate fi ținut în loc de pile politice care nu pot fi mișcate din funcție.
La companiile din Transporturi, Compania de Investiții Rutiere și Metrorex, social-democratul Sorin Grindeanu i-a convins pe cei trei șefi cu probleme, unii dintre ei liberali, să renunțe de comun acord la funcții. Altfel, unii dintre ei și-ar fi putut pierde alte beneficii, cum ar fi indemnizații lunare de zeci de mii de lei din alte consilii de administrație. Acest jalon urmează astfel să fie rezolvat, dar și aici plecările s-au înregistrat abia luna trecută.
Reforma microîntreprinderilor, după cum am mai scris, este un jalon mai delicat care ar avea impact larg în economia reală. Chiar dacă statul ar încasa teoretic mai mulți bani de la aceste firme după o reformă, în practică multe dintre ele ar trebui să își regândească întreaga filosofie și chiar existența. Unii dintre antreprenori ar putea chiar să renunțe la business. Asta ar pune sub semnul întrebării încasările statului de la aceste firme. O astfel de schimbare ar putea strica calculele atât ale ministerului Finanțelor condus de liberalul Marcel Boloș, cât și ale Guvernul Ciolacu. Aici este, într-adevăr, nevoie de o decizie politică și economică dacă statul vrea să mai încurajeze acest tip de afaceri. Însă decizia stă în mâinile ambilor lideri politici din coaliție deoarece, teoretic, încă guvernează împreună.
Metroul de la Cluj, visul liberalului Emil Boc, a pierdut deja definitiv finanțarea europeană din această cerere din PNRR, după ce Primăria a avut probleme la publicarea licitației în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Iar un jalon pe infrastructură feroviară a avut ceva probleme tehnice, dar urmează să fie rezolvat, fără dispute politice.
Și președintele PSD Marcel Ciolacu, și președintele PNL Nicolae Ciucă, au încercat să paseze vina rateului major din PNRR unul pe celălalt, pentru a capitaliza politic în plină campanie informală pentru prezidențiale. Dar adevărul este că amândoi sunt vinovați, în grade diferite. Fiecare dintre ei a permis numiri politice în instituțiile pe care le coordonează, în timp ce și-au văzut mai departe de campania pentru prezidențiale.
Iar modul în care a gestionat Guvernul cererea 3 de plată ne dă un indiciu despre cum va arăta anul viitor, în care ne așteaptă două alte reforme esențiale: reforma fiscală și legea salarizării.
P.S. Alegerea conducerii la o altă companie de stat, Transelectrica, urmează același model marcat de incompatibilități ca și în cazul AMEPIP, cu unii dintre aceiași oameni care au avut probleme și la AMEPIP, dar situația este trecută cu vederea de toată clasa politică, pentru că – ce noroc – Transelectrica nu e inclusă în reformele PNRR.