Sursa: Facebook/ Genesis Property
Mânerele fără atingere ale uşilor, suprafețele cu autocurățare, vopseaua antimicrobiană, instrumentele de monitorizare a aerului, roboții de dezinfecție cu raze UV și alte 135 de măsuri existente într-un edificiu de birouri din București sunt instalate aici definitiv, spun creatorii din spatele a ceea ce ei promovează ca fiind unul dintre locurile de muncă cele mai rezistente la virus din lume, sperând că aşa va arăta noua normalitate în proiectarea birourilor, scrie The Guardian, citată de Rador.
A intra în H3, o clădire cu cinci etaje dintr-un cartier din vestul capitalei României, este ca și cum ai învăța pașii unui nou dans. Cu o răsucire a încheieturii mâinii deschizi ușa, iar o linie roșie marchează locul în care trebuie să stai, unde o cameră termică aflată la 2 metri distanță scanează persoanele care intră, pentru a depista febra.
Cei care au „undă verde” pot urma pistele până la ascensorul cu autocurăţire, pot călca pe unul dintre cele două covoare pentru picioare și pot circula prin clădire în condiții de siguranță, știind că un sistem de dezinfecție cu raze UV instalat în sistemul de ventilație dintre etaje îi fereşte de infecții.
Cei semnalizaţi cu o lumină roşie pe ecran sunt conduși de un „steward imun” cu mănuși de plastic într-o cameră de carantină din apropiere: o cutie de sticlă cu buton de panică și propriul sistem de ventilație intern separat de restul clădirii. Un aparat „Viruskiller” de pe perete, cu trei niveluri de putere a ventilatorului, promite să îndepărteze orice element nefast, cum ar fi poluanții, mucegaiul sau sporii care ar putea infecta aerul, cu un back-up asigurat de o lumină UV igienizantă, plasată pe perete.
Această viziune asupra viitorului îi poate speria pe unii. Modelat pe baza tehnologiei spitalicești, este acest mediu igienizat un loc în care angajații vor dori să se întoarcă odată ce pandemia este considerată suficient de bine controlată? În România, la fel ca în altă parte a Europei, majoritatea lucrătorilor din birouri au fost mutaţi acasă, pentru o mare parte din ultimele 18 luni. Sondajele arată că mulți sunt neliniștiți de perspectiva revenirii.
„Ideea este să-i liniștim. Nu vrem ca oamenii să intre în panică”, spune Gavin Bonner, unul dintre principalii coordonatori ai proiectului standard pentru clădiri marca Immune, care a reunit profesioniști din domeniul sănătății, arhitecți, ingineri, IT-işti și manageri de clădiri din întreaga lume, pentru a ajuta corporațiile să se pregătească pentru viaţa post-pandemie.
Standardul disponibil public, marca Immune, a fost deja aplicat mai multor clădiri din Marea Britanie. Dezvoltatorii săi includ principala companie românească Genesis, de asemenea proprietara H3, iar proiectul a costat aproximativ 1 milion de euro (850.560 lire britanice).
Mai mult de o duzină de alte clădiri, din SUA până în Singapore, sunt în proces de obținere a certificării Immune, potrivit lui Liviu Tudor, CEO al Genesis. Clădirea H3, cel mai protejat spațiu de până acum, acționează ca showroom, incorporând toate cele 135 de măsuri recomandate.
Proiectul este open source, „într-un efort de a pune în comun cele mai bune idei”, spune Tudor, care a depus o cerere la UE, în speranța că va forma baza pentru un nou standard în întreagul bloc, similar cu codurile convenționale de siguranță la incendiu.
Acesta cuprinde totul, de la inovație tehnologică și cunoștințe științifice, până la psihologia la locul de muncă, spune el, și speră că va încuraja atât angajatorii, cât și angajații, milioane dintre aceştia fiind acum angajați într-o conversație intensă despre siguranţa întoarcerii la birou – și dacă este sigur, în ce fel.
De fapt, proiectul este încercarea lui Tudor de a ajuta la reînvierea industriei imobiliare comerciale, evitată de investitori la apogeul pandemiei. El este foarte conștient de riscurile pentru afacerea sa, dacă firmele decid că nu mai au nevoie sau nu își pot permite spații de birouri.
Compania suedeză de telecomunicații Ericsson este actualul ocupant al H3, un spațiu de 15.500 de metri pătrați modernizat în ultimul an, la un cost de 375.000 de euro, împărțit între companie și proprietar. În mod normal, ar fi 2.000 de angajați în birouri. Acum doar o mică parte dintre ei ocupă birouri sau spații de întâlnire bine spațiate, pe care le rezervă printr-un instrument de rezervare digitală, pentru a evita supraaglomerarea. După vară, se așteaptă o revenire inițială de 20% din forța de muncă.
„Trebuie să câștigăm încrederea oamenilor, să-i liniștim că am făcut totul pentru a proteja din punct de vedere sanitar clădirea, astfel încât să protejăm sănătatea lor, și vrem să le oferim cât mai multe informații”, a declarat un reprezentant al companiei în România, care a dorit să rămână anonim.
Deoarece comunicarea este considerată esenţială, angajații sunt încurajați să folosească un ecran mare în foaierul de la intrare, un afișaj dublu digital, pentru a „lua pulsul clădirii”, așa cum spune directorul IT al Genesis, Dragoș Cozma. Ecranul arată o hartă 3D detaliată a întregii clădiri, cu puncte de contact care afișează o serie de măsuri de „stimulare a imunității”.
Personalul este invitat să verifice orice, de la câte sticle de alcool sanitar au rămas pentru fiecare în depozit, până la cantitatea de radon, de compuși organici volatili (VCO), dioxid de carbon sau gradul de umiditate din interiorul clădirii.
Ei pot compara nivelurile de la diferite etaje și din zilele anterioare sau pot viziona videoclipuri cu date științifice privind purificatorul de apă cu osmoză inversă de la subsol, tehnologia aparatului Viruskiller sau senzorii montați pentru a distruge bacteria Legionella, care a fost detectată în conducte în timpul carantinei.
„Fiind specialiști IT, angajații apreciază această abordare de tip gadget”, spune reprezentantul companiei.
În altă parte, măsurile mai simple includ uși prevăzute cu accesorii care permit deschisderea cu cotul sau cu antebrațul. Fitingurile și podelele au margini rotunjite oriunde este posibil, deoarece mai puține colțuri înseamnă că germenii au mai puține șanse să se adune.
Cabinele de toaletă sunt închise de la podea până în tavan, deoarece este mai sigur ca persoanele să fie închise în propria cabină cu aer condiționat, întrucât nu există distanța recomandată de 2 metri față de toaleta următoare. Noaptea, un robot înalt de 1,2 metri traversează clădirea, folosind raze UV pentru a dezinfecta și elimina agenții patogeni. În timpul zilei, ioni de peroxid de hidrogen sunt emiși din punctele strategice ale sistemului de ventilație: au fost montate panouri transparente pe tavan, astfel încât mecanismul să poată fi văzut. „Vizibilitatea este totul”, spune Bonner.
În cele din urmă, este asta mai mult decât ceea ce a fost denumit „igienizare teatrală (sau exagerată)”? Se pune întrebarea dacă investirea a milioane de euro pentru refacerea unei clădiri merită, având în vedere că răspândirea coronavirusului se bazează parțial pe comportamentul uman. Consensul științific este că acest Covid se răspândește prin picături și particule de aerosoli în aer și rareori pe suprafețe. În general, sfatul a fost de a se evita spațiile interioare.
Tudor spune că angajații vor fi încurajați în continuare să folosească metoda de „ventilație încrucișată” de înaltă tehnologie: mai clar, deschiderea regulată a ferestrelor.
Dar în biroul său de la Cotroceni, o fostă reședință regală restaurată atent, din București, Tudor, inginer de aeronave înainte de a intra în domeniul imobiliar și a avea 150.000 mp de spații de birouri în România, susține că este vorba în acest proiect de mult mai mult decât de ceva exagerat. El își încadrează conceptul de „clădire sănătoasă” drept următorul pas logic din istoria adaptării arhitecturii la pericole.
„Mai întâi, au fost acoperișuri și pereți”, spune el. „Mai târziu, au apărut codurile seismice și de incendiu și, mai recent, măsuri pentru a combate poluarea și a face clădirile mai sustenabile. Acum, în era unei pandemii, este timpul să le adaptîm la aceasta și la alte amenințări departe de a fi exagerate, indiferent dacă sunt bacteriologice sau toxicologice. Nu va fi suficient doar să mutăm birourile la o distanţă mai mare.”
Sursa: The Guardian/ Rador/ Autor: Kate Connolly