Miliarde de bovine, de porcine, de ovine, de caprine, de păsări de curte şi de cai sunt transportate în interiorul şi în afara UE în scopul reproducerii, al îngrăşării sau al sacrificării, în fiecare an, dat fiind că fermierii şi producătorii de carne încearcă să exploateze diferenţele de costuri dintre regiuni pentru a obţine profit, arată Curtea de Conturi Europeană într-un comunicat publicat luni.
Potrivit sursei citate, peste o treime dintre aceste călătorii durează mai mult de opt ore şi standardele privind bunăstarea animalelor nu sunt respectate întotdeauna.
“Producţia animalieră nu este distribuită uniform între ţările şi regiunile din UE şi fermele tind să se specializeze pe o singură specie sau pe o singură etapă de producţie. În plus, există o tendinţă către ferme şi abatoare mai puţine şi mai mari”, precizează sursa citată.
În acest context, fermierii şi producătorii de carne urmăresc să reducă la minimum costurile producţiei animaliere şi ale sacrificării, să maximizeze veniturile şi să optimizeze economiile de scară prin exploatarea diferenţelor de costuri dintre statele membre. Aceşti factori încurajează transportul animalelor, în special atunci când costurile de transport reprezintă o mică parte din preţul de vânzare cu amănuntul al cărnii.
“Transportul de animale vii pe distanţe lungi poate avea consecinţe dăunătoare asupra bunăstării lor. Legislaţia UE privind transportul animalelor nu este pusă în aplicare în mod uniform de către statele membre şi există riscul ca transportatorii să exploateze lacunele care decurg din sisteme naţionale diferite de sancţiuni”, a declarat Eva Lindstrom, membra Curţii responsabilă de această analiză.
Potrivit sursei citate, există riscul ca transportatorii să aleagă rute mai lungi pentru a evita să traverseze ţări care aplică cu mai mare stricteţe normele UE şi care impun sancţiuni mai severe. Nerespectarea normelor poate aduce beneficii financiare producătorilor, de exemplu atunci când este vorba de transportul animalelor inapte, deoarece, în acest caz, în general, ţările nu aplică sancţiuni disuasive.
În această analiză, auditorii subliniază că impactul negativ al transportului asupra bunăstării animalelor ar putea fi atenuat prin reducerea numărului şi a duratei călătoriilor şi prin îmbunătăţirea condiţiilor pentru animale în timpul transportului. În acelaşi timp, ei aduc în atenţie şi unele alternative la transportul de animale vii.
Astfel, în unele cazuri, sacrificarea mai aproape de locul de producţie ar putea fi o soluţie: utilizarea de abatoare locale şi mobile ar putea reduce din nevoia de a transporta animale şi ar fi mai favorabilă mediului.
Consumatorii pot fi, la rândul lor, un motor important al schimbării: un sondaj a arătat că unii sunt dispuşi să plătească un preţ pentru carne mai mare, dar doar dacă sunt informaţi cu privire la calitatea bună a vieţii animalelor. Potrivit auditorilor, o mai bună informare a consumatorilor i-ar ajuta să facă alegeri de consum în cunoştinţă de cauză. Acest lucru ar putea fi realizat printr-un sistem UE de etichetare în materie de bunăstare a animalelor, care ar aduce o mai mare transparenţă şi ar armoniza etichetarea cărnii per ansamblul blocului UE.
Potrivit Curţii de Conturi Europene, datele privind transportul animalelor vii sunt fragmentate la nivelul UE iar Comisia Europeană nu dispune de o imagine de ansamblu centralizată şi completă. Auditorii arată că evoluţiile în materie de IT şi alte îmbunătăţiri tehnologice ar putea fi mai bine valorificate în acest domeniu. De exemplu, un sistem informatic la nivelul UE care să urmărească toate transporturile de animale vii ar putea ajuta la centralizarea datelor şi utilizarea de camere şi senzori ar putea înregistra mişcările de animale şi măsura bunăstarea animalelor.
Animalele sunt supuse unui stres atunci când sunt încărcate în vehicule. În timpul transportului, ele pot suferi de foame, sete, căldură, lipsă de spaţiu şi lipsă de odihnă.
De-a lungul vieţii sale, un animal poate fi transportat de mai multe ori: adesea, porcii îngrăşaţi şi sacrificaţi în Germania sunt născuţi în Danemarca sau în Ţările de Jos, în timp ce bovinele născute în Franţa, Irlanda sau Lituania sunt adesea îngrăşate şi sacrificate în Spania sau în Italia.
Majoritatea comerţului cu animale vii între statele membre are loc pe cale rutieră. Conform datelor disponibile, citate în comunicat, 63% dintre transporturile de animale în perioada 2017-2021 au fost călătorii de scurtă durată de până la opt ore, urmate de călătorii de lungă durată (33%) şi de călătorii de foarte lungă durată de peste 24 de ore (4%).