Furnizorii români de energie sunt asemenea unui proprietar de băcănie care cumpără roșiile angro și apoi le vinde la piață și nu pot fi învinovățiți de scumpirea sau de dispariția roșiilor de pe piață, deoarece problema este la producție, spune Volker Raffel, directorul general al E.ON România, într-un interviu pentru Economedia, criticând astfel faptul că furnizorii au fost numiți „hoți”. El afirmă că producătorii români de stat sunt cei care vând energia scump, iar toate profiturile suplimentare se duc în buzunarul statului. Volker spune astfel că românii ar trebui să beneficieze de energie produsă în România la un preț mai mic. Șeful E.ON cere schimbarea noii ordonanțe din energie, spunând că mecanismul nu funcționează, furnizorii nu pot cumpăra energie la prețul maxim impus de stat și „altfel ne îndreptăm spre o situație instabilă”, iar noua ordonanță trebuie să includă și noile reguli propuse de Comisia Europeană. El susține că taxa de solidaritate impusă de stat pedepsește investitorii în regenerabile, deși tocmai aceste investiții trebuie prioritizate, și că ea distruge încrederea investitorilor în România. Chiar dacă vom avea o iarnă dificilă, Volker susține că crede în perspectiva României și este optimist că E.ON poate continua activitatea în România, dar doar dacă intervenția statului este echilibrată pentru toată lumea. Volker mai afirmă că Vladimir Putin folosește gazul ca armă, iar aceasta este o cauză principală pentru toate problemele pe care le avem astăzi.
Reporter: Am trecut de prima jumătate a anului și am văzut că principalii producători de gaze și electricitate din România au raportat profituri substanțiale. Cum a fost prima jumătate de an pentru E.On România?
Volker Raffel: Cred că, în primul rând, este important de știut că este clar că clienții au nevoie de sprijin în condițiile unor prețuri atât de ridicate la energie. Ce se întâmplă astăzi: prețul energiei pentru electricitate, de exemplu, a fost de 250 de lei acum trei ani, iar acum vedem 2.500 de lei sau chiar mai mult. Dacă mă duc la producători, aceștia cer aceste prețuri sau chiar mai mult.
Deci, să luăm un exemplu din orașul meu natal. Acolo unde locuiesc eu, în satul meu, este o persoană care deține o băcănie, vinde legume și fructe. Și în fiecare dimineață se duce la piața angro, le aduce în sat și le vinde clienților săi. Și imaginați-vă că exact aceasta este situația în care ne aflăm noi. Eu mă duc la o piață angro și de la rețelele de distribuție aduc energie electrică la clienții noștri și noi vindem energia electrică clienților noștri.
Și acum imaginați-vă că această persoană se duce la piață și nu găsește roșii sau găsește doar roșii foarte puține și foarte scumpe. Nimeni nu îl învinovățește, înțelegând că problema este la producția de roșii. Și exact aceasta este situația în care ne aflăm.
Deci, spunând doar câteva cifre: dacă prețul de 250 de lei pentru energia electrică trebuia plătit acum trei ani și România consuma ceva de genul cincizeci de milioane de MWh pe an, rezultă 12,5 miliarde de lei, ca sumă de bani care se scurge de la clienți, prin furnizori, distribuitori, la producători.
Astăzi avem un preț de peste zece ori mai mare decât acest preț, deci nu sunt 12,5 miliarde de lei, ci sunt 125 de miliarde de lei care trebuie să curgă astăzi către producători. Deci această sumă de bani curge fie de la clienți, fie, pentru a menține prețurile, acum de la noi către producători. Iar rezultatele le-ați văzut: profituri foarte mari la producători.
Și poate cunoașteți rezultatele pe care le-am comunicat recent. În prima jumătate a anului, E.On în România a înregistrat pierderi.
Deci acesta este răspunsul la întrebarea „unde se duc banii”.
Reporter: Și cum este fluxul de numerar în acest moment? Pentru că am văzut că alți furnizori de pe piață au fost nevoiți să împrumute bani de la compania mamă pentru a-și derula activitatea.
Volker Raffel: Liniile de credit pe care le-am folosit cu un an în urmă au fost de 0,6 miliarde de lei. Astăzi am folosit deja linii de credit de 2,6 miliarde de lei. Dar, având în vedere ultimele evoluții ale prețurilor, ne așteptăm ca în următoarele luni să mai avem nevoie de câteva miliarde de lei de la bănci. Și este clar că nu va funcționa, pentru că, așa cum tocmai am descris – câte miliarde trebuie să ajungă la producători, altfel nu vând astăzi – și acești bani vor ajunge la producători. Iar în România, după cum știți, majoritatea producătorilor de electricitate sunt de stat, deci banii vor ajunge acolo. Vor fi plătiți sub formă de dividende anul viitor și apoi banii vor ajunge la bugetul de stat. Așadar, problema statului este că, în prezent, spune că nu este în măsură să ne plătească banii. Asta ar însemna că trebuie să plătim aceste miliarde în plus producătorilor și să așteptăm un an până când se vor întoarce la noi. Și dacă va continua așa, nu va funcționa, pentru că dacă statul român nu are posibilitatea să finanțeze acest lucru, nici companiile private nu au posibilitatea să prefinanțeze acest lucru.
Deci trebuie să fie o scurtătură. Nu se poate ca producătorii sau producătorii de stat să ceară aceste prețuri teribile în momentul de față. Cred că avem nevoie de o soluție ca prețurile pe piața angro să scadă și ele.
Și, după cum știți, Uniunea Europeană încearcă să organizeze un summit în această săptămână. Toată lumea din Europa trebuie să găsească o soluție în această privință, pentru că, dacă doar o singură țară găsește o soluție, bineînțeles că se află în competiție cu toate celelalte țări. Energia pleacă de aici către alte piețe. Așadar, este nevoie de un răspuns european și toată lumea a înțeles urgența, deoarece prețurile actuale nu pot fi plătite.
Dar cred că mai este un lucru important: România are foarte mult gaz natural, România produce, de asemenea, mai mult de 90% din energia sa, din necesarul de electricitate. Așadar, dacă doar 10% din electricitate sau din gaze trebuie să fie importate la prețuri mari, nu are sens ca toți producătorii interni și cei de stat să ceară aceleași prețuri.
Cred că guvernul speră la o soluție în sensul că prețul de la producători nu este atât de scump la început. Trebuie să găsim un preț mai mic de la producătorii români pentru clienții români.
Vom vedea care va fi decizia UE vineri. Mesajul meu este că trebuie să găsim o soluție în câteva săptămâni, trebuie să găsim o soluție în septembrie, pentru că altfel prefinanțarea nu va funcționa pe termen lung. Și cred, de asemenea, că industria din România are nevoie de o orientare asupra a ceea ce se va întâmpla în ianuarie.
Reporter: Cât v-a rambursat statul până în acest moment și care este restanța?
Volker Raffel: Pentru lunile noiembrie – martie, autoritățile spun mai mult sau mai puțin că rambursarea este închisă. Așa că am primit plățile întârziate în urmă cu câteva zile. Deci, banii din noiembrie au început să curgă abia acum. Este clar că, având în vedere suma mare care urmează să vină pe această criză, acest lucru nu poate funcționa, că trebuie să așteptăm atât de mult pentru bani.
Așa că autoritățile spun că pentru perioada noiembrie-martie este mai mult sau mai puțin închisă, dar, de fapt, mai există încă un punct deschis în care avem o dispută, ce trebuie plătit.
Dar pentru ordonanța care a fost în vigoare până săptămâna trecută și care a început în aprilie nu a venit niciun ban până în ziua de astăzi. Dar cel puțin aici sunt câteva semne că poate banii vor curge mai repede, mai ales că acum ministrul a declarat că vrea să primească banii mai repede pentru a putea să ne plătească și nouă mai repede. Nu pot să mă pronunț asupra bugetului de stat, dar e clar că trebuie să curgă mai repede, pentru că aceste sute de miliarde de lei în plus nu pot fi prefinanțate de nimeni.
Reporter: Avem o nouă ordonanță chiar acum în vigoare, de la 1 septembrie. Câți dintre clienții E.ON intră sub incidența noilor reguli? Există un număr mai mic de clienți?
Volker Raffel: În ceea ce privește gazele naturale, nu s-a schimbat nimic prin ordonanța de săptămâna trecută, așadar sunt foarte puțini clienți fără prețuri plafonate. La electricitate s-a schimbat, dar este mai mult sau mai puțin aceeași distribuție a clienților ca înainte. Doar că mulți clienți sunt protejați doar pentru 85% din consumul de anul trecut. Ceilalți 15% urmează să plătească la prețurile actuale ale pieței.
Cred că este corect să existe un stimulent pentru a economisi energie, dar, desigur, aceasta este o decizie politică. Desigur, trebuie să combinăm acest lucru cu măsuri de protecție pentru industria cu consum intensiv de energie sau pentru clienții vulnerabili. Numai dacă le combini într-un fel are sens și este sustenabil.
Cred că, în plus, trebuie să mergem la cauzele profunde. Producătorii români de stat cer prețuri extrem de mari în acest moment, ceea ce în piață este de înțeles, dar nu este o soluție pentru următoarele luni. Trebuie să se schimbe.
Reporter: Propuneți un plafon pentru prețul de producție?
Volker Raffel: Există multe idei care circulă. Cred că, în final, trebuie să găsim o soluție ca energia produsă în România, electricitate și gaze, să ajungă la un preț mai mic către clienții români de astăzi.
La gaze a fost deja implementat în aprilie. Cred că ceva de genul acesta poate fi implementat și la electricitate chiar acum. Cred că trebuie implementat și trebuie să fie aliniat la o decizie a UE. Ceea ce aștept este o decizie vineri la nivel european și apoi trebuie să fie implementată și în legislația românească.
Prin urmare, mă aștept la o nouă ordonanță, ca să spun așa, tot în septembrie. Iar mesajul meu este că trebuie să se întâmple cât mai repede, pentru că altfel ne îndreptăm spre o situație instabilă.
Reporter: Deci Guvernul României s-a grăbit cu această ordonanță. Aș vrea să vorbim mai mult despre ea. Potrivit acesteia, trebuie să cumpărați energie la prețul maxim de 1.300 de lei/MWh. Ați încercat deja să cumpărați energie la acest preț și ați primit vreo ofertă?
Volker Raffel: Deci acest lucru în ziua de astăzi nu funcționează. Ordonanța a surprins pe toată lumea. Da, s-a încercat ieri (luni, n.r.) să cumpărăm la 1.300 de lei și singura ofertă a fost la mult peste 3.000 de lei. Deci, pentru acest moment nu funcționează. Cred că această ordonanță a luat prin surprindere pe toată lumea, deci cred că toată lumea trebuie să se regândească cum să se comporte cumva în această nouă schemă. Deci să mai așteptăm câteva zile ca toată lumea să înțeleagă ordonanța și să știe ce are de făcut. Și să vedem ce se va întâmpla vineri în Uniunea Europeană.
Dar este adevărat, această ordonanță spune că nu putem cumpăra energie electrică decât la maximum 1.300 de lei, altfel este doar o pierdere prin lege, ceea ce nu este constituțional și nu este în concordanță cu legislația europeană. Și nu este doar o problemă de drept european, este și o problemă de constituție a României. Deci nu poate funcționa decât dacă producătorii de stat din România vând sub 1.300 de lei. Și mă aștept ca acest lucru să se întâmple, dar în acest moment nu a funcționat încă. Ieri (luni, n.r.) a fost o solicitare de 1.300 de lei, răspunsul a fost de minim 3.000 de lei.
Reporter: Cum vedeți taxa de solidaritate?
Volker Raffel: Taxa de solidaritate care a fost introdusă chiar acum se referă la toți cei care fac profituri suplimentare. Repet: E.ON nu a făcut profituri suplimentare, am avut pierderi suplimentare. Nu profităm de pe urma crizei, nu intenționăm să profităm de pe urma crizei. Suntem exact ca și vânzătorul de băcănie din satul meu, David este numele lui. El cumpără dimineața, vinde după-amiaza, trebuie doar să supraviețuiască. Dar el nu face profituri suplimentare, profituri suplimentare uriașe dacă prețul roșiilor crește. Este la fel și pentru noi, nu am făcut profituri suplimentare. Cred că taxa nu se referă la noi.
Reporter: Dar ca principiu?
Volker Raffel: Taxa se referă la comercianți și la producători. La producători mă tem de impactul pe care îl are asupra investitorilor deja existenți în România. Trebuie să diferențiați centralele electrice care au fost construite cu mult timp în urmă – acestea sunt amortizate, pentru ele trebuie doar să plătești un cost de funcționare normal. Acolo se poate discuta despre o supraimpozitare. Dar au existat investitori care au investit în urmă cu zece ani în surse regenerabile în România, iar acum sunt pedepsiți din cauza detaliilor legate de supraimpozitare. Ei vând energie electrică la fiecare oră – când bate vântul nu este o problemă, dar când nu bate vântul trebuie să cumpere ei înșiși energie electrică, dar nu la nivelul suprataxării, ci la nivelul prețului de piață.
Prin urmare, acest lucru va fi dezastruos pentru investitorii existenți în energiile regenerabile. Și mă tem cu adevărat că acest lucru distruge din nou încrederea. Iar adevăratul lucru pe care România trebuie să îl facă pentru a ajuta situația este să folosească energia mai eficient. Prin urmare nu înțeleg de ce guvernul nu face încă suficient de mult pentru a sprijini clienții să folosească energia mai eficient, la același confort ca înainte, dar folosind mai puțină energie. Aici trebuie făcut ceva în plus.
Iar ceea ce are nevoie România în plus este investiția în surse regenerabile. A există un apetit mare pentru investiții, România este o țară cu un potențial uriaș, potențial fizic de a produce cu soare și vânt, dar și cu o economie foarte promițătoare. Deci, investitorii ar putea veni în România, dar încrederea se poate distruge într-o zi și este nevoie de un deceniu până la restabilirea ei.
Ca un exemplu, cazul României: în urmă cu vreo zece ani, investitorii (în regenerabile, n.r.) au încetat să mai investească în România, în ultimii ani nu au mai făcut nicio investiție. Noi nu suntem activi în acest domeniu, de aceea pot să vorbesc despre el. Dar dacă ne uităm la sistem, la modul în care funcționează sistemul energetic, acest sistem are nevoie de mai multe investiții în producția de energie.
Și, prin urmare, chiar cred că această ordonanță în acest sens trebuie regândită. Supraimpozitarea ca principiu în această situație de criză foarte specifică poate fi o idee pentru centralele electrice depreciate, dar nu trebuie folosită pentru a speria investitorii.
Reporter: Unele voci din piață spun că unii furnizori vor dispărea de pe piață din cauza acestei ordonanțe. Cum vedeți această chestiune?
Volker Raffel: Așa cum tocmai am descris, poate funcționa doar dacă prețul energiei electrice pe care îl primim de la producătorii de stat este sub 1.300 de lei. În caz contrar, ar fi doar o expropriere pură și simplă, clară, brutală și rapidă. Deci cred că acesta a fost gândul guvernului care a stat la baza scrierii ordonanței, ca maximum 1.300 să fie recuperat. Dar nu poate funcționa decât dacă prețul de vânzare al producătorilor va fi sub 1.300 de lei. Oricum, dacă producătorii cer astăzi mai mult de 450 de lei, tot ce depășește 450 se duce la bugetul de stat, deci e un fel de impozit în plus deja, doar crește veniturile statului, nu profitul companiilor. Deci, a oferi mai mult de 450 de lei este un fel de suprataxare a populației. Dar să ceri mai mult de 1.300 de lei ar fi o expropriere.
Și de aceea cred că idealul ordonanței este de a stabili prețuri en-gros mai mici, știind că vor veni deciziile UE și având în ordonanță ideea ca producătorii de stat să își facă o strategie de vânzare pe termen lung.
Trebuie să așteptăm acest lucru, așa cum am spus, ordonanța a venit prin surprindere. Iar mesajul meu este că trebuie să avem o soluție pentru acest capăt de ecuație până la sfârșitul lunii septembrie. Altfel, dacă știu că nu voi primi banii înapoi, dar știu că trebuie să îi plătesc, nu pot să cer mai multe credite.
Și dacă acest lucru nu s-ar rezolva… există două părți ale unei ecuații, iar dacă o parte nu se rezolvă foarte curând, atunci într-adevăr ar exista riscul de insolvență.
Reporter: Dacă s-ar întâmpla acest lucru, există capacitatea ca puținii furnizori rămași să preia clienții lăsați de compania care intră în insolvență? Pentru că noi avem deja puțini furnizori rămași.
Volker Raffel: Dacă un furnizor mare intră în insolvență, atunci ar fi… statul nu poate permite acest lucru. Am văzut acest lucru de mai multe ori, de exemplu în Marea Britanie, în urmă cu o jumătate de an, o companie numită Bulb Energy, care, tot din cauza intervențiilor statului, a intrat în insolvență. Și dacă se întâmpla acest lucru, acea companie avea 1,7 milioane de clienți. Și chiar dacă este o țară mai mare și are mai mulți furnizori mai mari, această companie era prea mare sau numărul de clienți era prea mare pentru a fi preluat de orice alt furnizor. Dacă acea companie ar fi intrat în insolvență, a doua zi, compania care trebuie să aprovizioneze milioane de clienți fără să le cunoască adresele, fără să poată factura, ar intra și ea în insolvență.
Așadar, insolvența poate avea loc dacă intervenția statului nu este echilibrată. S-a întâmplat în Marea Britanie, așa cum am spus, și, prin urmare, dacă se întâmplă, există un risc ridicat de efect de domino, distrugând întregul sector în câteva zile.
Sau acum zece zile a fost cazul Vienna Energy. Statul a avut la dispoziție doar câteva ore pentru a salva acea companie. Iar salvarea unei companii de la insolvență este mult mai costisitoare decât să faci o ordonanță echilibrată la început.
Reporter: Ce planuri de investiții aveți pentru acest an? Mai aveți planuri de investiții sau v-ați reconfigurat planurile având în vedere noile măsuri și noua situație?
Volker Raffel: Investițiile sunt în principal un subiect pentru rețeaua de distribuție. Am crescut investițiile la începutul anului. Dar, încă de la privatizare, E.ON a reinvestit întotdeauna banii în infrastructura din România, deci banii nu se scurgeau sub formă de dividende către cineva din străinătate, ci curgeau constant și în cea mai mare măsură către investiții în infrastructura din România. De aceea am îmbunătățit cu adevărat frecvența întreruperilor, avem întreruperi mai puțin dese, sunt mai scurte.
Acum, în situația actuală, avem pe piața de energie două probleme principale. Cea mare pe care tocmai am discutat-o: prețul energiei. Dar avem și o mică problemă care poate deveni mare, dar care este mult mai mică. Este vorba de costul distribuției. Deci, în exemplul proprietarului de băcănie din satul meu natal, el trebuie să meargă la piață să cumpere roșiile pentru a le aduce în sat, ceea ce reprezintă un cost de transport. Și apoi, dacă vinde clientului, trebuie să aibă în vedere costul de transport și costul legumelor. Așadar, costurile de transport reprezintă o mică parte din total. Se numește tarif de distribuție, iar tariful de distribuție reprezintă doar o mică parte din total.
Avem nevoie de o creștere a acestui tarif de distribuție, deoarece costurile trebuie adaptate în fiecare an, iar dacă nu se face acest lucru, atunci nu mai putem investi. Și cred că acesta este un eșec și în această ordonanță, faptul că tarifele de distribuție sunt înghețate. Pentru că dacă vrei să poți să finanțezi aceste investiții sunt doar câțiva lei pe gospodărie și pe lună.
E o mare problemă și creăm o problemă reală și pentru clienți și pentru macreconomie și pentru inflație dacă nu este rezolvată cum trebuie. În distribuție vorbim de o mică problemă care, dacă totuși nu este rezolvată, atunci nu mai pot continua investițiile în distribuție.
Doar ca să dau un exemplu, din banii pe care îi primim la distribuție în acest moment, aproape sută la sută ajung și la producătorii de energie, pentru că o anumită parte din energie este necesară pentru funcționarea rețelei. Și dacă se continuă așa nu mai rămân bani pentru salarii, nu mai rămân bani pentru materiale, nu mai rămân bani pentru furnizorii de servicii care fac lucrări în rețeaua noastră. Și este clar că acest lucru nu poate fi sustenabil.
Așadar, vorbim aici despre un pas ușor de rezolvat, dar care, dacă nu este rezolvat, poate crea probleme uriașe.
Așadar, după această nouă decizie, este nevoie de o nouă ordonanță în România, iar în această ordonanță și tarifele de distribuție trebuie să reflecte costurile, conform reglementărilor românești. Tariful de distribuție nu poate fi înghețat prin ordonanță.
Reporter: Trebuie să pun această întrebare. V-ați gândit să vă micșorați sau chiar să ieșiți din România sau din orice altă piață?
Volker Raffel: Suntem orientați pe termen lung. De la privatizare suntem orientați pe termen lung. Cred în potențialul acestei țări, cred în potențialul de dezvoltare. Chiar dacă vom avea o iarnă dificilă din cauza prețurilor la energie în toată Europa, eu cred pe termen lung în perspectiva acestei țări și voi continua să cred în acest lucru.
Prin urmare, dorim să avem operațiuni durabile. Ne aflăm aici pentru a îmbunătăți infrastructura pentru restul clienților noștri, ne aflăm aici pentru a oferi soluții energetice clienților noștri, cum ar fi fotovoltaice, pompe de căldură, deci oferim multe produse care îi ajută pe clienții noștri să își reducă factura de energie.
Aceasta este intenția noastră. Și chiar dacă intervenția statului trebuie să fie echilibrată pentru toată lumea – înțeleg nevoia de a proteja clienții care au nevoie – ea trebuie totuși să se facă în așa fel încât companiile să nu intre în insolvență, pentru că insolvența ar distruge întreaga piață și atunci această criză majoră se va răsfrânge asupra întregii economii. Dacă acest lucru este evitat și există o modalitate de a evita – și, prin urmare, cred că există și un interes politic de a-l evita – dacă acest lucru este evitat, sunt încă optimist că putem continua.
Dar este clar că trebuie să găsim o soluție în septembrie. Avem o parte a ecuației, limitarea veniturilor noastre sau rambursarea, avem nevoie de cealaltă parte a ecuației, care este energie mai ieftină de la producătorii de stat români către clienții români.
Reporter: Care este soluția largă pe care o vedeți pentru această iarnă? Poate există o „alegere inteligentă” pe care guvernul o poate alege în această iarnă?
Volker Raffel: Văd trei lucruri principale care trebuie să fie unul. În primul rând, folosind șansa că România are cele mai multe gaze din țară, România produce cea mai mare parte a energiei electrice din țară. Folosiți această șansă nu pentru a dezindustrializa România cerând prețurile actuale, ci găsind o modalitate de a oferi prețuri de producție mai ieftine pentru energia care este produsă în România pentru consumul intern. Aceasta este prima și cea mai urgentă parte.
În al doilea rând, nu trebuie să-i pedepsiți pe cei care sunt investitori, pentru că răspunsul este că este nevoie de mai multe investiții care pot fi susținute din fonduri europene, dar pentru asta aveți nevoie și de încrederea investitorilor. Așa că mă refer în principal la energiile regenerabile.
Și nu în ultimul rând, cred că ultima parte este: folosiți energia mai eficient, nu doar prin reducerea confortului, nu prin temperaturi mai mici, ci prin folosirea unor boilere mai bune, prin folosirea pe termen lung a mașinilor electrice. Deci există multe posibilități de a avea același confort folosind mai puțină energie. Și aici cred că aceasta este o parte necesară a soluției.
Așadar, trei lucruri: să reparăm ecuația de pe piața energiei, să nu distrugem încrederea investitorilor, ci să creăm încredere pentru investitori și să sprijinim o mai bună utilizare a energiei.
Reporter: Având în vedere cel de-al treilea punct al dumneavoastră, ce soluție de ultim moment vedeți pentru consumatori pentru această iarnă? Ce ar trebui să facă aceștia?
Volker Raffel: Știu că există clienți care nu pot investi în acest moment, mai ales în aceste condiții. Ceea ce încercăm să oferim noi, ca și companie, este să investim și apoi să cerem rambursarea în timp, astfel încât clientul nostru poate, dacă are un boiler ineficient sau o instalație de încălzire ineficientă sau un sistem de climatizare ineficient, să vină la noi și să ne ceară să investim într-o soluție mai eficientă și să plătească în funcție de alegerea sa în trei, cinci sau șapte ani. Așadar, aceasta este ceea ce oferim deja și vedem că mulți clienți sunt interesați.
În plus, știu că și clienții se luptă, deoarece sunt prea săraci pentru a investi în soluții mai eficiente. Și aici statul are un rol, un stat trebuie să sprijine. Cred că este fezabil, banii europeni disponibili sunt disponibili, trebuie doar să se facă.
Reporter: Dacă mai aveți ceva de adăugat?
Volker Raffel: Trebuie să găsim o soluție cu toții împreună. Eu nu dau vina pe producători, pentru că știu că dacă nu există o intervenție a statului, ei trebuie doar să vândă la prețul pieței. Nu vreau să fiu acuzat de nu știu cine, nu suntem comercianți, nu facem comerț. Noi doar luăm exact de pe piața angro pentru clienții noștri, punct. Nu cumpărăm și nu revindem. Deci, ca E.ON România, nu am făcut profituri suplimentare, nu facem comerț sau speculații, ci doar ne facem treaba. Așa că nu vrem să fim acuzați de politicieni că cineva este „hoț”. Cel puțin eu știu că nu se referă la noi. Mai știu că E.ON a fost prima companie care a implementat în luna noiembrie a anului trecut schema de sprijin imediat și corect, de la bun început, chiar înainte de a fi publicate detaliile, de a fi publicate normele de către guvern. Așadar, încercăm să ne ajutăm clienții acolo unde putem. Și, prin urmare, cred că politica și economia, producătorii și furnizorii, pot găsi soluții împreună și trebuie să găsim niște soluții împreună. Pentru că răul nu este un speculant sau altcineva. Problema este ridicată de Putin. Chiar și în cele mai fierbinți vremuri ale celui mai „rece” război pe care l-am văzut până acum, Rusia livra gaze naturale către Europa de Vest. Acum, pentru prima dată, nu mai face acest lucru. Putin folosește gazul ca armă, aceasta este o cauză principală pentru toate problemele pe care le avem astăzi. Haideți să nu ne luptăm între noi în țară, să nu ne luptăm portughezii împotriva spaniolilor sau norvegienii împotriva italienilor sau orice altceva. Suntem europeni cu toții. Trebuie să fim solidari cu toții, pentru că aceasta este singura soluție. Deci, aceasta este convingerea mea fermă. Haideți să găsim un dialog, există posibilități, haideți să le punem în aplicare împreună.
Acest interviu a fost transcris cu ajutorul Vatis Tech.