Sursa foto: Pexels/Mark Stebnicki
România nu are niciun risc în privința unei crize alimentare în următoarea decadă, spune Cezar Gheorghe, consultant în Clubul Fermierilor Romani, expert analist comerț cu cereale. Acesta a explicat pentru Economedia care sunt riscurile cu care se confruntă în această perioadă jucătorii din industria alimentară și care sunt elementele care vor influența prețurile de pe rafturi.
Creșterea costurilor, disfuncțiile din lanțul de aprovizionare, efectele pandemiei și scăderea puterii de cumpărare, perspectiva creșterii salariilor – sunt toate elemente care pun presiune pe afacerile din agricultură. Indicele global al preţurilor produselor alimentare a atins în octombrie un nou vârf al ultimilor 10 ani, iar un fost ministru al Agriculturii lansa pe Facebook mesaje îngrijorătoare: „criza alimentară bate la ușă”. În acest context, Economedia a discutat cu reprezentanții mai multor ramuri din industrie, care au explicat dificultățile cu care se confruntă în această perioadă producătorii. Aceștia nu cred că vor dispărea alimentele din magazine, dar vorbesc la unison de majorări de prețuri: la furaje, la îngrășăminte, la materii prime, la ambalaje, la energie și combustibil. Mai multe date aici:
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Cezar Gheorghe, Clubul Fermierilor Români: “Țara noastră lucrează în excedent de producții la toate nivelurile”
Rep: Cât de reală considerați că e tema unei posibile “crize a alimentelor”?
Cezar Gheorghe: Sintagma „criza alimentelor” este una generată de situațiile din statele slab dezvoltate, cum ar fi Asia, Nordul Africii, Africa Sub-Sahariană și regiunea Caraibelor. Acest lucru este un scenariu în desfășurare din cauza factorilor inflaționiști generați de efectele pandemiei, a nivelului prețului materiilor prime, augmentat de factorul “Vreme” la nivel global, precum și a indicatorilor politici locali și regionali. Pe termen lung, acest fenomen s-ar putea manifesta de asemenea și în bazinul Mării Negre, și nominalizez aici Rusia, însa scenariul este de lunga durată, circa 12-15 ani.
Există un asemenea risc pentru consumatorii români?
Din analizele noastre concrete, România nu are niciun risc în acest sens în următoarea decadă, adica 10-12 ani de acum înainte. Sunt câțiva factorii în algoritmul analizelor noastre. România are o poziționare geo-strategică ce-i permite obținerea siguranței alimentare pe toate planurile și ne referim la materiile prime, cereale, oleaginoase, legume, fructe și carne. De asemenea, România se află într-o poziție ce-i generează un avantaj competitiv, ea fiind Origine pentru destinațiile ce doresc achiziții. Cuvântul “Origine” înseamnă tocmai că țara noastră lucrează în excedent de producții la toate nivelurile și de aceea avem un raport de Consum vs Excedent de minim 35%-65%. Acest nivel permite ajustarea în permanență prin mecanisme de autoreglare în condiții de piață liberă a consumului cu excedentul. Cu alte cuvinte, consumăm doar maxim 35% din ceea ce producem și putem gestiona complexul. Pe viitor însă, România trebuie să-și consolideze poziția geo-strategică ce o clasează într-o primă linie a Originii prin mecanisme de control. Enumarăm aici: procesarea (valoare adaugată), consolidarea și segmentarea destinațiilor de export, precum și crearea de fluxuri predictibile acoperite de know-how și tehnologie.
Care sunt, în acest moment, riscurile și cele mai mari probleme cu care se confruntă jucătorii din domeniu și fermierii români? Sunt acestea legate de prețurile la materii prime, la utilități, de forța de muncă?
Riscurile si problemele se întrepătrund și sunt interdependente. APA este cel mai mare risc pentru fermierii români, încălzirea globala ne poziționează și pe noi sub riscul vremii. Apa este, practic, elementul ce susține întregul eșafodaj al Agribusiness-ului Romanesc și bineînțeles și pe cel global. Apa este cea care creează materia primă, căci fără apa nicio sămânță nu rodește. Apa e un element central ce necesită investiții importante în infrastructură, în diseminarea ei pe baza analizelor și a cercetărilor, astfel încât zonele cu risc sever de secetă să aibă parte de o atenție sporită în această acțiune, dacă ea va exista. Prețurile sunt un factor variabil, care, în contextul actual precum și a prognozelor următorilor 10 ani, se vor regăsi în jurul nivelurilor de astăzi. Corelația lor cu costurile de finanțare a unui hectar sunt sub un raport de echilibrare permanentă. Mecanismele pieței, generate de cerere și ofertă, stabilesc raporturile și potențează elementele astfel încât profitabilitatea unui hectar să se regăseasca în permanență în circuitul de tranzacționare global. Forța de muncă calificată este un factor ce influențează direct raportul de profit și pierdere într-o fermă. În ziua de azi, asistăm la o tranziție de la școala veche către un mediu influențat în permanență de tehnologie digitală. Astfel, o dată cu schimbul de generații, ne vom îndeparta de metodele de lucru primare din ferme și vom vedea dezvoltarea calității forței de muncă în dauna cantității. Cu alte cuvinte, secvențele cu combinele autonome din filmul Interstellar nu sunt simple ficțiuni, ci deja sunt realități prezente în alte colțuri ale lumii. Datorită poziționării și a rolului său în Agribusiness-ul global, România beneficiază de acces la tehnologie și know-how. Noi chiar ne implicam direct printr-o serie de programe în tranziția generațiilor și schimbul de ștafetă, programele de pregatire „Tineri Lideri pentru Agricultura” și „Antreprenor în Agricutura 4.0” fiind doar două exemple în acest sens.
Care estimați să fie evoluția prețurilor în industria alimentară în următoarele luni? La ce să se aștepte consumatorii?
Prețurile din industria alimentară se vor acorda conform unui algoritm de stoc-aprovizionare-procesare. Acest lucru înseamnă că va exista un recul de câteva luni (2-3) a consumului stocurilor de materie primă de la procesatori până vom vedea efectul în creșteri de prețuri la alimente. Cu toate acestea, efectul logisticii, generat de creșterea costului energiei fosile, este deja reflectat în urmatorul interval de timp (1-1,5 luni) prin creșterea prețurilor. De asemenea, și costul crescut al energiei electrice pentru consumatorii industriali se va amprenta prin adăugarea în preț a facturilor ce depășesc de 2-3 ori nivelurile trecute. Să nu omitem nici inflația generată de combatarea efectelor pandemice și care face ca economia să fie susținută doar din consum, un lucru ce adaugă la rândul său un al strat la nivelul prețului.
Avem deci un complex de factori care contureaza un traseu inflaționist al prețurilor alimentelor. Însă potențialul de stagflație există și se va manifesta în mod accentuat în următoarea perioadă, ceea ce înseamnă că avem inflație, un PIB staționar sau bazat doar pe creștere din consum și o rată a șomajului recurentă, care ar putea să se manifeste în creștere la rândul ei.