Sursa foto: Pexels
De de la 220-230 de lei/MWh, cât costa, la preț de piață, gazul în ultimele zile ale anului trecut, acum cotațiile de la Bursa Română de Mărfuri îl plasează la 308 lei/MWh. O creștere de 30% în două săptămâni este de natură să îngrijoreze piața românească, deși populația nu este încă afectată, pentru că plătește gazul la preț plafonat, până în luna aprilie. În schimb, firmele și statul sunt afectate, pentru că firma achiziționează din piață gazul iar statul trebuie să acopere furnizorilor diferența de preț de achiziție, ca să păstreze plafonarea la gospodării.
Piața românească urmează și ea trend-ul piețelor regionale și cea austriacă, unde hub-ul Baumgarten dă tonul. Și aici se văd creșterile bruște de preț, deși, culmea, gazul este mai ieftin decât în România. La Viena, azi, MWh costă 50 de euro, adică 250 de lei. Culmea, la BRM gazul costă 308 lei, adică 60 de euro, deși Austria nu are producție proprie de gaz iar noi avem. Însă austriecii aduc gaze din mai multe surse, pe când la noi se cotează doar gazul de producție internă și cel importat via Turcia și Bulgaria, care poate fi chiar de proveninență rusească.
Scumpirea gazului este datorată mai multor factori. Primul, și cel mai important, este că Europa este, de la 1 ianuarie, total lipsită de gazele rusești, cu excepția câtorva țări ca Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Serbia, după ce Ucraina a întrerupt tranzitul mărfii Gazprom pe teritoriul țării ei. Ce mai ajunge prin unele țări europene vine prin ruta turcească, însă rămâne doar în est. Mai puțin gaz ieftin înseamnă, potrivit regulilor pieței, prețuri mai mari. În al doilea rând, o lovitură cu impact pe preț este ultimul pachet de sancțiuni asupra Rusiei care a vizat, printre altele, și gazele naturale lichefiate pe care le exportau rușii. Piața a reacționat imediat, iar prețurile au urcat pentru că, fără GNL-ul rusesc, sursele alternative (SUA, Qatar, Egipt, Algeria) devin insuficiente și sunt mai scumpe.
Un al treilea factor este că cererea din România și Europa este mai mare pentru că suntem sub un val de frig. Cel puțin în România, însă, nu se vede un consum sensibil mai mare, doar o trecere de la 46-47 milioane de metri cubi la circa 55 milioane.
Penuria de gaz în Europa și sancțiunile Americii asupra Rusiei ar putea aduce continentul sub a doua criză energetică, după cea de la începutul lui 2023, imediat după invazia din Ucraina.
Dacă președintele Donald Trump va menține aceste sancțiuni, impuse „pe ultima sută” de Administrația Biden atunci Europa se va îndrepta cu un grad ridicat de siguranță către o altă criză energetică în acest an, pentru că, la nivel internațional nu există încă o producție suficientă de GNL pentru a compensa pierderile de mărfuri rusești, după cum arată publicația de profil Energypress. Qatar, Egipt, Algeria, țări mari producătoare de GNL pot trimite în UE doar cantități limitate, atât pentru că mai au și alți clienți care au comenzi ce trebuie onorate, cât și pentru că transportul gazului cu metanierele are limite logistice în Europa. Nu există suficient terminale de mare capacitate și nici rețeaua de distribuție nu este bine pusă la punct.
În sprijinul ideii că UE devine stat captiv energetic al SUA vin și declarațiile recente ale lui Trump, care a spus că va reporni cu toate forțele industria extracție de gaz și că UE trebuie să cumpere mai mult gaz și petrol din SUA, dacă vrea să rămână prietenă cu americanii și să nu intre sub tarife de export uriașe, tarife care sunt arma preferată în relația noii administrații americane cu mai toată lumea. Practic, UE schimbă o dependență cu alta.
O altă consecință a penuriei de gaz ar putea-o reprezenta situația umplerii depozitelor de gaz pentru viitorul sezon rece. Echilibrul cerere-ofertă va deveni marginal pe parcursul semestrului de vară dacă se vor pierde cantități de 40 de milioane. km/zi de GNL rusesc. Rezultatul va fi imposibilitatea reumplerii depozitelor europene Înainte de iarna viitoare, așa cum s-a făcut în ultimii doi ani.
Desigur, consecințele vor fi dezastruoase pentru consumatorii europeni, deoarece Europa va trebui să să se aprovizioneze cu mărfuri scumpe din alte destinații. La urma urmei, am văzut deja în trecut cât de mult poate costa „molecula marginală” de gaz în astfel de cazuri.
Chiar și într-un scenariu mai favorabil, cu doar câteva pierderi de GNL rusesc, Europa ar putea evita o criză energetică totală, dar ar suferi totuși consecințele.
Pe baza celor de mai sus, Trump ține în prezent Europa ostatică în mâinile sale. Chiar dacă nu pune în aplicare sancțiunile lui Biden, el poate cere mai întâi europenilor compromisuri în alte domenii. Fără îndoială, însă, noul președinte negociază dintr-o poziție de forță față de UE.
