Analiză Reuters: Cum a rămas Europa dependentă de gazul rusesc/ Livrările prin conducte, înlocuite de gazele naturale lichefiate livrate în porturi

nord stream 2, gaze naturale, conducta, gazoduct, energie, gazprom, germania, bulgaria Sursa foto: Nikolay DOYCHINOV / AFP

De la izbucnirea războiului din Ucraina, guvernele vest-europene au încercat să își reducă dependența energetică de Rusia, dar, în ceea ce privește gazele naturale, au înlocuit din ce în ce mai mult livrările prin conducte cu gazele naturale lichefiate (GNL) ale acestei țări. O analiză a datelor realizată de Reuters a constatat că mai mult de o zecime din gazul rusesc expediat anterior prin conducte către Uniunea Europeană a fost înlocuit cu GNL livrat în porturile UE.

Această creștere este parțial rezultatul reducerilor, spun surse din industrie și din comerț.

Anul trecut, producătorul privat rus Novatek a vândut în UE încărcături la prețuri reduse, respinse de cumpărătorii din alte părți ale lumii, în timp ce compania de stat Gazprom a crescut exporturile din noul său proiect Portovaya LNG, compensând astfel scăderea livrărilor prin conducte către vest.

Având cea mai mare flotă de terminale de import din UE, Spania, care anterior nu importa gaze rusești prin conducte, a devenit principalul reexportator de gaze rusești pe cale maritimă.

Statisticile UE și calculele Reuters arată că ascensiunea GNL a împins ponderea gazului rusesc în aprovizionarea UE înapoi la aproximativ 15%, după ce importurile prin conducte de la Gazprom au scăzut de la război la 8,7%, de la 37% din aprovizionarea cu gaz a UE.

Rusia a trimis anul trecut peste 15,6 milioane de tone metrice (mt) de GNL rusesc în porturile UE, potrivit firmei de analiză a datelor Kpler, o creștere ușoară față de 2022 și un salt de 37,7% față de 2021.

Această creștere nu încalcă legislația UE.

Guvernele vest-europene au impus sancțiuni pentru petrol după izbucnirea războiului din Ucraina în februarie 2022, dar nu au făcut același lucru pentru gazele naturale.

În schimb, Comisia Europeană a cerut o eliminare voluntară a tuturor importurilor de combustibil rusesc până în 2027.
Trecerea de la gazoducte la importurile de GNL are însă un cost de mediu semnificativ, deoarece este nevoie de energie pentru a gazeifica, transporta și relichidiza combustibilul – o tendință în contradicție cu obiectivul UE de a ajunge la zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050.

Originea finală devine invizibilă

Registrele de livrare indică doar destinațiile anterioare ale încărcăturilor, și nu originea finală.

Aceasta înseamnă că GNL care ajunge în Belgia, Franța, Spania și Țările de Jos își pierde eticheta de “rus” – care poate descuraja cumpărătorii – înainte de a fi transportat prin conducte în interiorul țării sau reîncărcat pe alte nave.

La sfârșitul anului 2023, comercianții independenți au vândut volume rusești pe piața spaniolă cu o reducere de 1 euro (1,07 dolari) pe megawatt-oră (MWh) mai ieftin decât prețul de referință european TTF, au declarat pentru Reuters surse din industrie și din comerț.

Acest lucru echivalează cu economii de aproximativ 920.000 de euro pentru o încărcătură tipică în valoare de 41 de milioane de euro la prețurile spot, potrivit calculelor Reuters.

În acest an, s-a aplicat o reducere între 30-50 de eurocenți, au precizat sursele.

Datele privind vânzările sunt private, dar sateliții de urmărire a navelor au arătat că patru firme comerciale elvețiene au cumpărat și vândut 1,3 milioane de tone de GNL rusesc în Spania anul trecut: Gunvor, MET, ENET și DXT.

Aceasta a inclus o încărcătură destinată inițial Argentinei, înainte ca preocupările legate de sancțiunile privind tranzacțiile financiare cu Rusia să oprească vânzarea. Gunvor a redirecționat petrolierul respins către Spania.

Gunvor și MET au refuzat să comenteze cu privire la tranzacțiile lor cu Rusia. ENET și DXT nu au răspuns la solicitările Reuters de comentarii.

Marile companii energetice spaniole, inclusiv Repsol, Cepsa, Endesa și Iberdrola, au declarat că nu cumpără direct gaz rusesc.

Cu toate acestea, directorul general al Endesa, José Bogas, nu a exclus ca aceasta să se regăsească în volumele cumpărate de la terți. Spaniolii de la Naturgy, francezii de la TotalEnergies și britanicii de la Shell, au oprit achizițiile suplimentare la vedere, dar spun că sunt obligați să plătească pentru cantitatea minimă de gaz din contractele lor pe termen lung, indiferent dacă o iau sau nu. Importurile rusești au remodelat profilul energetic al Spaniei și al UE.

În 2023, cele 5,08 mt importate din Rusia au depășit cu puțin volumul total de gaz pe care Spania l-a exportat către 21 de țări din întreaga lume, inclusiv către unii membri ai UE.

Inversarea fluxurilor

Până în februarie 2022, cea mai mare parte a gazului pe care Rusia îl furniza Europei ajungea în Germania prin conducta Nord Stream. Acum, acesta ajunge la periferia vestică a Europei și își croiește drum spre interior, inversând fluxul anterior de la est la vest. Anul trecut, cele 3,6 mt de importuri de GNL rusesc ale Franței au reprezentat 41% din exporturile sale nete.

Dacă se adaugă volumele trimise spre est de Portugalia și Spania, toate gazele pe care Franța le-a trimis către Belgia și Germania și aproape jumătate din cele trimise către Elveția și Italia ar putea fi atribuite GNL rusesc, conform datelor furnizate de operatorii de rețea.

Belgia a importat aproximativ 4,8 milioane de tone de GNL rusesc – aproape dublu față de volumul pe care l-a transportat către Țările de Jos.

Aproximativ 0,7 milioane de metri au intrat prin terminalele olandeze. Aceste calcule nu includ transbordările, atunci când GNL schimbă nava într-un port din UE înainte de a pleca mai departe.

Germania – care nu mai importă direct gaz rusesc – este destinația finală.

Anul trecut, Germania a importat 48,6% din gazele sale prin conducte din Belgia, Franța și Țările de Jos, potrivit Bundesnetzagentur, autoritatea federală de reglementare a rețelelor.

Până la 13,7% din gazul din rețeaua germană ar putea fi rusesc, într-un scenariu în care aceste țări ar transmite cât mai mult  posibil GNL de la Novatek.

În realitate este probabil o cotă mai mică atunci când se ține cont de consumul național și de mixurile de aprovizionare.

“Din punct de vedere fizic, este imaginabil ca moleculele de gaz rusesc să ajungă în Germania”, a declarat un purtător de cuvânt al Bundesnetzagentur.

“Nu știm dacă importatorii germani cumpără direct cantități de GNL rusesc. Nu ar fi interzis”, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Lupta pentru reducerea dependenței

Pe măsură ce ponderea GNL rusesc crește, impactul iese în evidență în special în Grecia. Aceasta a redus consumul de gaze și și-a redus importurile rusești prin conducte cu 20%.

Dar pentru că livrările de GNL de la Gazprom au crescut de peste patru ori, ponderea gazului rusesc în aprovizionarea Greciei a ajuns la 47% anul trecut, față de 36% în 2022, potrivit operatorului de rețea DEFSA.

De atunci, DEPA, controlată de stat din Grecia, a depus o cerere de arbitraj împotriva Gazprom, în parte pe baza datelor care arată că acele vânzări de GNL către concurenții greci au fost făcute cu un discount consistent față de prețul contractului de gazoduct al DEPA. Începând cu luna aprilie, țările UE pot interzice în mod legal firmelor rusești să își rezerve capacitatea de infrastructură pentru livrarea de GNL.

Cu toate acestea, marii importatori, Spania și Belgia, au declarat că probabil nu vor face acest lucru. “Dacă îl interzic unilateral și ajunge în Franța?”. a declarat ministrul spaniol al energiei, Teresa Ribera. “Avem nevoie de o poziție comună”.

 

Sursa foto: Nikolay DOYCHINOV / AFP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *