Sursa foto: EDF Renouvelables
Țările care se învecinează cu Marea Neagră caută din ce în ce mai mult să dezvolte proiecte eoliene offshore și pun în aplicare cadrele de reglementare care să permită acest lucru, scrie Windpower Monthly.
În timp ce Marea Neagră nu găzduiește în prezent niciun parc eolian offshore, Banca Mondială a estimat potențialul tehnic al acesteia la 435 GW, din care 269 GW ar putea proveni de la turbine fixate pe fundul mării.
Alex Gospodinov, CEO al Hooracán Energy, un dezvoltator aflat la început de drum, observă că „resursele eoliene din Marea Neagră sunt concentrate în partea de vest” a mării, în Ucraina, România, Bulgaria și Turcia.
În afară de Ucraina, devastată de război, toate celelalte țări din Marea Neagră cu resurse eoliene offshore semnificative iau măsuri pentru a stabili un cadru de piață.
Avantajul UE
Hooracán dezvoltă un proiect la Marea Neagră în România și trei în Bulgaria, toate aflate în faza de pre-exclusivitate.
Ambele țări au viteze de vânt viabile din punct de vedere comercial, iar faptul că sunt membre ale Uniunii Europene este un avantaj pentru acordurile de preluare și aranjamentele legale, a declarat Brown de la OWC. „Este mai puțin riscant să lucrezi cu companiile de utilități și autoritățile de reglementare din UE, deoarece există mandate climatice în UE și se produce decarbonizarea”.
Încrederea investitorilor în piața din România a crescut după ce parlamentul a adoptat în aprilie 2024 legislația privind energia eoliană offshore, stabilind o foaie de parcurs pentru dezvoltarea eoliană offshore, inclusiv identificarea zonelor eoliene offshore care urmează să fie deschise la licitație de către Ministerul Energiei în 2025.
Până în 2027, se așteaptă ca guvernul să anunțe normele privind contractele pentru diferență (CfD) și mecanismul de preluare.
România își propune să aibă 3 GW de parcuri eoliene offshore până în 2035 și se așteaptă ca primele sale parcuri eoliene din Marea Neagră să fie operaționale până în 2032.
„Adoptarea legii a evidențiat un consens politic larg de susținere a energiei eoliene offshore și sprijin instituțional”, a declarat Alina Arsani, șefa programului de sisteme energetice din cadrul grupului de reflecție independent românesc Energy Policy Group (EPG).
O listă mare de lucruri de făcut
Unele dintre provocările cu care se confruntă dezvoltarea energiei eoliene offshore în regiune sunt comune cu alte piețe în curs de dezvoltare.
Arsani, de la EPG, spune că cea mai mare provocare pentru dezvoltarea eoliană offshore în România este necesitatea de a dezvolta infrastructura de rețea, dar și de a stabili cadrele fiscale și de sprijin adecvate.
EPG din România a propus o insulă energetică comună cu Bulgaria în Marea Neagră ca soluție pentru a răspunde nevoilor de infrastructură de rețea cu care se confruntă ambele țări și, de asemenea, pentru a crește atractivitatea investițiilor în eolianitatea offshore în regiune.
„Costul energiei trebuie să fie competitiv, cadrul de reglementare trebuie îmbunătățit, iar investitorii și dezvoltatorii de proiecte trebuie să se simtă confortabil cu acordurile de închiriere a fundului mării și de preluare”, a adăugat Brown de la OWC.
Infrastructura portuară din Marea Neagră va trebui, de asemenea, să fie extinsă și adaptată pentru energia eoliană offshore.
Brown remarcă faptul că România dispune de o infrastructură portuară bună pe care să se bazeze și are, de asemenea, un istoric în domeniul petrolului și gazelor pe care l-ar putea valorifica pentru energia eoliană offshore. „Va mai fi nevoie de timp pentru ca lanțul de aprovizionare să se dezvolte”, a adăugat el.
Banca Mondială estimează că, în 2029, costul nivelat al energiei (LCoE) pentru parcurile eoliene offshore din România va fi cu 45% mai mare decât cel al proiectelor de pe piețele eoliene consacrate. Acest lucru se datorează în principal vitezelor mai mici ale vântului (a se vedea mai jos), cu un factor de capacitate de aproximativ 41% în țară față de 49% pentru piețele stabilite.
.jpg)
Alți factori citați de Banca Mondială pentru un LCoE mai mare includ un cost mediu ponderat al capitalului (WACC) mai ridicat și faptul că este o piață nouă și costuri logistice mai mari. Cu toate acestea, Banca Mondială a sugerat că LCoE pentru energia eoliană offshore din România ar putea fi redus mai rapid într-un scenariu de creștere ridicată, ceea ce ar duce la economii de scară și la dezvoltarea lanțului de aprovizionare.
Bulgaria rămâne în urmă
Bulgaria discută, de asemenea, cadrul său de reglementare, deși proiectul de lege privind energia eoliană offshore s-a lovit de opoziția sectoarelor pescuitului și turismului, precum și a unor ONG-uri.
Există riscul ca amendamentele la lege să ducă la o legislație diluată, subliniază Gospodinov de la Hooracán, „ceea ce înseamnă că nu se va întâmpla nimic până când energia eoliană plutitoare nu va fi dezvoltată pe piețele mature”.
Cu toate acestea, el se așteaptă ca viitoarea dezvoltare a energiei eoliene offshore în țară și în regiune să fie determinată în mare măsură de forțele pieței.
Gospodinov consideră că, în Bulgaria și România, costurile nivelate ale proiectelor eoliene offshore și onshore converg din ce în ce mai mult, pe măsură ce cele mai bune amplasamente onshore sunt ocupate și pe măsură ce eficiența turbinelor eoliene offshore crește, iar tehnologia plutitoare devine disponibilă pe piață spre sfârșitul deceniului.
Turcia își pregătește terenul
Guvernul turc își propune să aibă o capacitate eoliană offshore de 5GW până în 2035 și este cel mai avansat din regiune în ceea ce privește planurile sale privind energia eoliană offshore.
La începutul acestei primăveri, ministrul energiei a primit oferte de participare la licitație în vederea selectării unui consorțiu care să efectueze studii privind viteza vântului și alte caracteristici tehnice ale potențialelor situri offshore, înainte de licitațiile pentru fundul mării. Murat Durak, președintele Asociației turce pentru energie eoliană offshore, se așteaptă ca licitațiile pentru fundul mării să aibă loc în jurul sfârșitului anului 2026.
Turcia efectuează aceste pregătiri după ce, în 2018, țara a renunțat la o licitație planificată de 1,2 GW de energie eoliană offshore. Interesul investitorilor pentru licitația din 2018 a fost redus, în mare parte din cauza faptului că nu erau încă disponibile date esențiale privind viteza vântului și alte caracteristici ale sitului.
Primele proiecte vor fi probabil amplasate în Marea Marmara din Turcia, care leagă Marea Neagră de Marea Egee și care găzduiește cele trei zone în care se vor efectua studii de amplasare.
Durak a declarat că Turcia este bine poziționată pentru a-și exploata resursele eoliene offshore atunci când vine vorba de factori precum infrastructura portuară și rețeaua electrică.
Cu toate acestea, având în vedere inflația ridicată și fluctuația monedei turcești, Durak consideră că un mecanism de sprijin care să liniștească investitorii și să faciliteze finanțarea proiectelor va fi esențial.
Promisiunea ucraineană
Ucraina are cel mai mare potențial eolian offshore din regiune, deși războiul a împiedicat dezvoltarea offshore.
Banca Mondială plasează potențialul offshore al Ucrainei la 251GW și estimează că 183GW din acesta ar putea folosi fundații cu fundul fix. Ucraina este unică printre celelalte țări din Marea Baltică prin faptul că cel mai mare potențial al său este reprezentat de turbinele cu fund fix.
Construirea de parcuri eoliene în apele ucrainene din Marea Neagră ar putea fi o piatră de temelie a eventualelor eforturi de reconstrucție postbelică.
Cu toate acestea, Asociația ucraineană pentru energie eoliană a subliniat că apele sale din Marea Neagră ar trebui să fie deminate înainte de implementarea proiectelor.
Gospodinov de la Hoorocán se numără printre cei care speră că piața ucraineană se va deschide pentru energia eoliană offshore. „Vântul este mult mai puternic aici, iar platoul continental este mult mai larg decât în alte țări din Marea Neagră”, a spus el.