Sursa foto: Pexels
Atât economia românească cât și instituțiile de credit sunt expuse riscurilor schimbărilor climatice. În economie, aproape 40 la sută din valoarea adăugată este produsă de firme din sectoare carbon-intensive, iar în bilanțul băncilor aproape 70 la sută din creditarea către companii este către firme din sectoarele carbon-intensive, arată un raport publicat miercuri de Banca Națională a României (BNR).
Mai mult, potrivit BNR, riscul fizic se manifestă tot mai accentuat și deja generează pierderi pentru bănci. Un bun exemplu sunt dificultățile în rambursarea creditelor înregistrate de fermierii afectați de secetă anul trecut. În plus, companiile din agricultură care operează în zone caracterizate prin risc mare de inundații reprezintă 4 la sută din creditele acordate de bănci firmelor, la decembrie 2020.
„Aceste consecințe importante ale schimbărilor climatice asupra economiei și sistemului financiar este posibil să nu fie conștientizate la nivelul societății. Autoritățile ar trebui să crească gradul de conștientizare în societate cu privire la schimbările care urmează să se producă și să se pregătească ele însele pentru a avea instrumentar pentru cuantificarea acestor consecințe. La rândul său, BNR poate juca un rol important pentru conștientizarea riscurilor la nivelul sectorului bancar”, arată raportul Băncii Naționale.
Finanțare verde modestă
Finanțarea verde este în prezent modestă în bilanțurile băncilor, iar cererea potențială poate fi semnificativă, arată BNR. Conform ultimului studiu al BEI pe acest subiect, ponderea firmelor din România care consideră accesul la finanțare ca fiind un obstacol în realizarea de investiții verzi este dublă față de media UE (decembrie 2020). Estimările preliminare ale grupului de lucru al Consiliului Național de Supraveghere Macroprudențială (CNSM) arată că în bilanțul băncilor din România volumul portofoliului de credite verzi este de aproape 4,4 miliarde lei, respectiv 3,5 la sută din totalul creditelor acordate firmelor (în decembrie 2020).
Pe de altă parte, la o contabilizare sumară a proiectelor de investiții verzi ale autorităților realizată în cadrul aceluiași grup de lucru CNSM s-au obținut câteva zeci de miliarde de euro. Majoritatea acestor bunuri și servicii nu se produc în țară. Ca urmare, există riscul ca autoritățile centrale și locale, precum și jucătorii privați, să se împrumute semnificativ pentru finanțarea respectivelor proiecte, iar aceste fonduri să dea de lucru economiilor altor țări unde se fabrică asemenea bunuri.
România are potențial pentru a atrage investiții străine verzi
Potrivit BNR, România se poate poziționa pe o nișă care să atragă ISD legate de investiții verzi: a înregistrat cea mai mare reducere de emisii de gaze de seră în ultimii 30 de ani din regiune și comparativ cu media UE27, și-a propus cele mai ambițioase planuri legate de ponderea energiei regenerabile în totalul surselor de energie etc.
BNR recomandă ca autoritățile să elaboreze planuri pentru relocarea în România a unora din lanțurile valorice legate de producerea investițiile verzi, în funcție de punctele forte ale economiei locale. De asemenea, autoritățile ar trebui să identifice firmele cu capital autohton care au demonstrat că sunt performante în a produce asemenea bunuri și să le promoveze (prin ambasadele României din străinătate, prin sprijinirea participării la târguri, prin punctarea sensibil suplimentară în orice schemă de sprijin cum ar fi garanții, ajutoare de stat, acces la fonduri europene etc.). Nu în ultimul rând, din discuțiile cu mediul privat (atât firme, cât și bănci) a rezultat că în multe perioade cadrul legislativ privind investițiile verzi a fost foarte volatil, cu schimbări care nu aveau sens nici tehnic (inginerește), nici economic. Experiența românească care promova energia regenerabilă este un foarte bun exemplu. Soluția este ca autoritățile să asigure un cadru stabil și predictibil privind stimularea investițiilor în schimbări climatice, fundamentate prin studii de impact și proiectele discutate cu toate părțile interesate în avans. Ca imagine de ansamblu, concentrarea autorităților și a sectorului bancar pe domeniul finanțării verzi ar putea sprijini schimbarea structurală a economiei către una generatoare de valoare adăugată mai ridicată, concomitent cu majorarea nivelului de intermediere financiară furnizat de bănci.
Studiu de caz: agricultura românească, printre fruntașe în emisia de dioxid de carbon
Agricultura din România a rămas în bună parte la nivelul fermelor de subzistență, dependente de evoluțiile climatice, cu productivitate semnificativ sub cea europeană și generatoare de valoare adăugată redusă, arată BNR.
Statisticile europene au identificat agricultura României printre sectoarele fruntașe în emisia de CO2 sau alte gaze de seră.
CNSM recomandă astfel ca Guvernul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), să dezvolte și să bugeteze cu prioritate programe în sumă de minim 9,4 miliarde euro care să implementeze strategia UE de diminuare a riscului climatic („De la Fermă la Furculiță”), în linie și cu obiectivele specifice schimbărilor climatice din viitoarea Politică Agricolă Comună. Este recomandat ca aceste programe să fie dezvoltate astfel încât să faciliteze și finanțarea verde. De altfel, multe țări din regiune (Polonia, Ungaria, Slovenia etc.) au emis deja asemenea obligațiuni verzi, multe emisiuni fiind realizate chiar de guverne.
Tehnologizarea amplă a sectorului agroalimentar este o altă recomandare CNSM. Subiectul, de asemenea, se află în topul agendei europene și fonduri semnificative vor fi alocate în anii următori pentru implementare.
România ar putea beneficia considerabil din această aliniere la prioritățile europene, din cel puțin două motive. În primul rând, România se plasează pe poziții dezavantajoase la nivel european în domeniul inovației (inclusiv în agricultură), astfel că orice progres este binevenit. De exemplu, doar 1 la sută din firmele activând în sectorul agroalimentar folosesc roboți industriali (la cealaltă extremă se află Olanda cu 22 la sută și Suedia cu 31 la sută). În al doilea rând, România are multe puncte forte pentru a trece la utilizarea pe scară largă a tehnologiilor digitale în agricultură și industria alimentară: infrastructura de telecomunicații, implicit acces bun la internet, numeroși specialiști IT, atitudine în general favorabilă a firmelor și populației în asimilarea tehnologiilor digitale. De altfel, tehnologiile digitale ar putea compensa o parte din dezavantajul fragmentării pronunțată a terenurilor agricole din România (de departe, cea mai ridicată din UE).
Recomandarea CNSM este ca Guvernul, prin MADR, să dezvolte și să bugeteze cu prioritate programe în sumă de minim 0,5 miliarde euro care să utilizeze potențialul oferit de tehnologiile digitale.