Sursa foto: FMI / Facebook
Liderii G7 au decis să creeze nici mai mult nici mai puțin decât un „Club Climatic” pentru a consolida și extinde cooperarea în lupta împotriva încălzirii globale. În realitate, de la summit-ul, oficial dedicat climei, au ieșit angajamente care merg în direcția opusă celei care ar trebui urmate pentru combaterea încălzirii globale, scrie Il Fatto Quotidiano, citat de Rador. Declarația finală precizează că investițiile în gaze lichefiate reprezintă răspunsul necesar la criza actuală, adăugându-se că „în această fază excepțională, sprijinul public pentru noi investiții în sectorul gazelor este un răspuns temporar adecvat”. În timp ce se iau toate aceste decizii, cum merg lucrurile cu adevărat? Rău.
După pauza pandemică, emisiile de CO2 au început să crească din nou în 2021, depășind 36 de miliarde de tone, cu 6% mai mult decât în anul precedent. Bineînțeles, la nivel global situaţia din Europa este mai bună decât cea de pe celelalte continente, însă nu este sigur că acest lucru va continua și în 2022, având în vedere că mai multe țări europene (inclusiv Germania și Italia) au anunțat reactivarea centralelor pe cărbune, cele mai poluante, pentru a face față urgenței declanșate de războiul din Ucraina. Între timp, în lume, consumul de petrol nu scade, ci dimpotrivă, crește, preconizându-se că în 2023 va depăși 101 milioane de barili pe zi, mult peste valorile de dinaintea pandemiei. Dincolo de anunţuri, intervenţiile concrete nu par adecvate gravităţii problemei. Timpul trece și frecvența fenomenelor meteorologice extreme se intensifică dramatic. Impresia este că situația scapă de sub control.
Până și Agenția Internațională pentru Energie (expresie a țărilor industrializate ale OCDE) a fost categorică: pentru a avea vreo speranță de controlare a creșterii temperaturii globale ar fi necesară anularea imediată a oricărei investiții noi în combustibili fosili. În spatele fumului atâtor campanii de „greenwashing”, menite să comunice imaginea falsă a unui angajament ecologic, companiile petroliere procedează exact pe dos. Recent, ziarul britanic Guardian a publicat un sondaj privind proiectele la care lucrează cele mai mari grupuri energetice din lume, proiecte care sunt total incompatibile cu obiectivele de combatere a încălzirii globale, dar pe care nimeni nu se gândește să le oprească. „Datele pe care le-am colectat arată modul în care aceste grupuri plănuiesc investiții de mai multe miliarde de dolari care sunt un fel de pariuri împotriva eforturilor umanității de a bloca creșterea temperaturilor”, se arată în sondajul care vorbește despre 195 de noi „bombe ecologice” împrăștiate în întreaga lume.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Proiectele analizate, dintre care unele au fost deja demarate, ar implica în special emisii suplimentare de CO2 egale cu cele produse în zece ani de China doar pe termen scurt. În perspectiva unei cantități de CO2 egală cu optsprezece ani de emisii globale, 646 de miliarde de tone de dioxid de carbon. Numele companiilor sunt mereu aceleași: Exxon Mobil, Chevron, Shell, British Petroleum, Saudi Aramco, Gazprom, PetroChina și italiană ENI. Primele 12 grupuri petroliere din lume se pregătesc să cheltuiască de-acum şi până în 2030, 100 de milioane de euro pe zi pentru a dezvolta noi zăcăminte de petrol și gaze. Gazprom, ExxonMobil, Shell și PetroChina sunt marile companii care investesc în cele mai poluante proiecte. Potrivit altor estimări, în următorii opt ani vor fi cheltuiți 930 de miliarde de dolari pentru a dezvolta noi câmpuri de extracție de hidrocarburi.
Din păcate, potrivit experților, din pamânt nu trebuie extras un gram de cărbune şi nici o picătură de ulei. Nicio țară din lume nu a semnat cu adevărat acest angajament. „Lumea se află într-o cursă împotriva timpului. A sosit momentul să ne luăm rămas bun de la finanțarea combustibililor fosili și să oprim explorările de noi câmpuri”, a declarat secretarul general al Națiunilor Unite, Anton Guterres, care, referitndu-se la situația creată de războiul din Ucraina, a adăugat: „Țările ar putea fi puse în dificultate de situaţiile de urgență, până la punctul de renunţa la politicile de reducere a utilizării combustibililor fosili. Aceasta este o nebunie. Dependența de combustibilii fosili înseamnă distrugere garantată”.
În timp ce râurile evaporă sub ochii noştri, Italia şi Germania încearcă să amâne data la care Europa va sista vânzarea de mașini noi pe benzină și diesel. Nu această interdicție ne va salva, dar, încă o dată atitudinea lobby-urilor industriale și moliciunea guvernelor dau iluzia că mai avem timp și că nu există nicio urgență. ENI, controlată în proporție de 30% de stat, continuă să se concentreze puternic pe gaz și obstacolează proiecte, cum ar fi electrificarea Sardiniei, care prevede renunţarea cât mai repede la acest combustibil. Războiul din Ucraina a complicat lucrurile, însă nu justifică amânarea, în special în fața riscurilor imense cu care ne confruntăm.