Se spune că nouă din zece startup-uri eșuează. Acesta este un procent uluitor, înspăimântător și deprimant de 90%. Cu toate acestea, deși motivele sunt multiple, chiar dacă numărul este mare, nu vă lăsați descurajați. Majoritatea oamenilor care își deschid afaceri sunt ghidați greșit de sfaturi bine intenționate care îi pregătesc pentru eșec.
Publicația Entrepreneur prezintă patru sfaturi mai puțin inspirate pentru micile afaceri și cum ar trebui antreprenorii să învețe din ele pentru a evita eșecul.
Obține finanțare pentru a începe afacerea
Unul dintre cele mai mari mituri este acela că ai nevoie de finanțare externă pentru a începe și dezvolta o afacere. Prea des antreprenorii cred că au nevoie de sute de mii sau chiar milioane de dolari pentru a-și lansa ideile. Modelul de afaceri al investitorilor cu capital de risc necesită randamente masive – în unele cazuri, de până la 100 de ori investiția lor.
Deoarece fondurile de investiții solicită un randament al investițiilor atât de ridicat, solicitând finanțare, le semnalați că intenționați să construiți o afacere care să le satisfacă așteptările de exit.
Există o mulțime de afaceri extraordinare care generează între 10 și 50 de milioane de dolari pe an – și care îi îmbogățesc foarte mult pe proprietarii lor. Trebuie doar să înțelegeți că o afacere profitabilă, de 20 de milioane de dolari pe an poate conduce la eșec.
În plus, atunci când primiți finanțare pentru începerea unei afaceri, vă angajați într-o călătorie care va continua să dilueze acțiunile în firmă, în timp ce vă străduiți să obțineți statutul de unicorn, potențial de neatins.
Abordarea corectă este să vă validați ipotezele și modelul de afaceri cu cât mai puține resurse posibile. De asemenea, puteți oricând să strângeți bani mai târziu – după ce ați arătat că produsul se potrivește cu piața și că aveți o cale de extindere.
Caută un partener de business
Un partener de afaceri puternic poate fi de neprețuit, dar structurarea corectă a parteneriatului este esențială. Antreprenorii începători cred adesea că aducerea unui „cofondator” înseamnă să împărțiți totul 50/50.
Cu toate acestea, nu toate contribuțiile sunt egale. Înainte de a semna orice acord de parteneriat, evaluați ceea ce aduce fiecare persoană în funcție de criterii precum ideea inițială de afaceri, capitalul de pornire, experiența în domeniu, abilitățile de marketing etc. Apoi, repartizați capitalul și rolurile în consecință.
Creează un plan de afaceri
Crearea unui plan de afaceri de 30 de pagini, frumos elaborat, este o bucurie pentru mulți dintre antreprenori. Dar, în realitate, aceste documente lungi sunt rareori utile. Nu trebuie să scrieți un roman; trebuie doar să fiți în măsură să comunicați clar obiectivele afacerii.
În loc să vă împotmoliți în pagini lungi de conținut scris, trebuie să aveți în vedere următoarele elemente: problema care trebuie rezolvată, publicul țintă, modelul de afaceri, strategia de lansare pe piață și principalele proiecții financiare.
Rețineți că acest document ar trebui să se schimbe în timp. Nu există un plan de afaceri perfect, astfel încât, pe măsură ce aflați mai multe despre piață, puteți continua să revizuiți și să extindeți documentul.
Concentrează-te mai întâi pe produsul tău
Chiar dacă acesta este numărul patru pe listă, este probabil sfatul pe care antreprenorii îl primesc cel mai des. Majoritatea fondatorilor adoră să se gândească la produsul lor și să povestească despre el tuturor celor pe care îi întâlnesc. Își petrec luni (uneori chiar ani) proiectând cum arată și cum va funcționa, toate acestea înainte ca un potențial client să aibă măcar șansa de a-l folosi. Ei vor să se asigure că este perfect înainte de a-l lansa publicului. Aceasta este o greșeală uriașă. Majoritatea companiilor care ajung la venituri de 10 milioane de dolari pe an vând un produs substanțial diferit de cel cu care au început.
În loc să vă faceți griji cu privire la produsul dumneavoastră, concentrați-vă asupra problemei pe care încercați să o rezolvați. O teorie bună este cea a regretatului profesor de la Harvard, Clay Christensen, numită Jobs to be Done. În această teorie, suntem încurajați să privim mai puțin la produsul nostru și să ne concentrăm pe ceea ce clientul speră să realizeze prin utilizarea produsului nostru.