Foto: Pexels.com
Investiţiile asumate în prezent de România, prin Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC), nu asigură un sector energetic decarbonizat la nivelul anului 2040, iar înlocuirea gazului natural cu hidrogen, în anul 2035, în toate centralele nu este rentabilă din punct de vedere economic, rezultă din datele centralizate în raportul Regional Center for Energy Policy Research (REKK), realizat cu sprijinul Energy Policy Group (EPG), transmite Agerpres.
Potrivit documentului “Modelling of the romanian electricity sector 2025-2040”, România poate avea un mix energetic complet decarbonizat, în anul 2040, fără riscuri privind securitatea energetică, dacă îşi propune să aibă capacităţi instalate pe bază de gaz natural mai reduse (respectiv 3,5 GW în 2030 faţă de 5,5 GW obiectivul din propunerea de PNIESC), să aibă mai multe capacităţii de energie eoliană şi tehnologii de stocare.
“Investiţiile asumate în prezent, în propunerea de PNIESC, nu asigură un sector energetic decarbonizat la nivelul anului 2040. Mai mult, înlocuirea gazului natural cu hidrogen în anul 2035 în toate centralele (precum este menţionat în STL) nu este rentabilă din punct de vedere economic. Aşadar, există un risc major ca România să nu-şi îndeplinească ţinta de reducere a emisiilor dacă investiţiile asumate în capacităţi de gaze naturale, pregătite pentru a prelua hidrogen regenerabil, vor continua să funcţioneze pe bază de combustibili fosili din motive economice. Creşterea obiectivelor privind energia eoliană, la 17,7 GW onshore şi 7,3 GW offshore în 2040, faţă de 13,1 GW în total în cadrul propunerii PNIESC, poate contribui la decarbonizarea completă a sectorului energetic până în 2040. România pare să aibă un avantaj competitiv în producerea energiei eoliene la nivel regional, investiţiile în această tehnologie în Ungaria şi Bulgaria având premise limitate. Totodată, valoarea de piaţă a energiei eoliene este mai mare decât cea a energiei solare pentru toţi anii din cadrul modelării”, se menţionează în raportul de specialitate.
În privinţa hidrocentralelor, noile investiţii propuse (300 MW în capacităţi de mici dimensiuni şi 1 GW într-o hidrocentrală cu pompaj care ar urma să intre în funcţiune în 2032) ar avea doar un efect limitat asupra preţurilor energiei electrice şi al securităţii energetice, în scenariul în care investiţiile menţionate anterior în stocare (baterii) sunt realizate.
De asemenea, realizatorii raportului subliniază că eliminarea cărbunelui din mixul energetic, concomitent cu investiţii mai reduse decât cele planificate în capacităţi noi de gaz natural, nu determină riscuri din perspectiva securităţii energetice.
“Rezultatele modelării arată că producţia pe bază de cărbune va fi rareori rentabilă începând cu anul 2025 (factor de capacitate preconizat de mai puţin de 1%), conform preţurilor pieţei”, notează sursa citată.
În acelaşi timp, noile capacităţi de energie nucleară pot contribui la realizarea unui sector energetic decarbonizat, chiar dacă investiţiile planificate suferă întârzieri. Astfel, în urma analizelor rezultă faptul că potenţialele întârzieri în construcţia de noi capacităţi nucleare (două reactoare CANDU convenţionale şi 460 MW reactoare modulare mici) nu prezintă riscuri din perspectiva securităţii energetice, nici măcar în contextul scenariului cu un nivel redus de capacităţi pe bază de gaze naturale (3,5 GW).
“România ar continua să fie exportator net de energie electrică după 2030, în ciuda potenţialelor întârzieri ale capacităţilor de energie nucleară, ca urmare a creşterii capacităţilor regenerabile, totuşi preţurile energiei electrice vor fi puţin mai ridicate. În plus, retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, programată pentru 2027-2029, respectiv scoaterea din sistem a 700 MW, nu va prezenta riscuri pentru securitatea energetică, chiar şi într-un scenariu cu un nivel mai scăzut de gaze naturale. Acest lucru se datorează creşterii capacităţilor din surse de energie regenerabilă (SER), a stocării şi o creştere (mai redusă) a capacităţilor de gaze naturale”, se arată în document.
Specialiştii vin şi cu o serie de recomandări pe marginea planurilor României pe segmentul energetic, una dintre acestea fiind de reevaluare a investiţiilor în noi capacităţi de gaze naturale în funcţie de nevoile reale ale sectorului energetic şi în baza unor analize cost-beneficiu bine fundamentate.
Totodată, ar fi nevoie să fie reconsiderate planurile de trecere a noilor capacităţi de gaze naturale la hidrogen regenerabil, întrucât acest proces nu este rentabil din punct de vedere economic.
“Sprijinirea dezvoltării de capacităţi regenerabile suplimentare, cu un accent tot mai mare pe energia eoliană şi pe stocare. Investiţiile în energia eoliană offshore ar trebui să devină o prioritate pentru următorul deceniu, împreună cu o extindere a tehnologiilor de stocare la scară largă. Accelerarea investiţiilor în reţelele de transport şi distribuţie, pentru a putea prelua energia produsă de noile capacităţi din surse regenerabile şi pentru a creşte nivelul interconectării. Renunţarea la subvenţionarea capacităţilor pe bază de cărbune, întrucât acestea devin rapid nerentabile şi nu implică riscuri din perspectiva securităţii energetice. Aceste fonduri ar trebui alocate pentru noi capacităţi din surse regenerabile şi de stocare. Prioritizarea investiţiilor în modernizarea hidrocentralelor existente în detrimentul celor în noi capacităţi hidro care au un impact limitat asupra securităţii energetice şi echilibrării reţelei”, se precizează în lista recomandărilor.