Sursa foto: Pexels/Natali
Deși este dificil de măsurat impactul politicilor franceze privind familia asupra ratei ridicate de fertilitate a femeilor franceze, cercetătorii observă că țările europene în care se nasc cei mai mulți copii sunt cele în care este mai ușor să împaci maternitatea cu viața profesională, scrie Le Monde, potrivit Rador.
Francezii, care în sondaje subliniază cu plăcere pesimismul și lipsa de încredere în viitor, sunt, în același timp, campionii natalității la nivel european. Conform celor mai recente date comparative ale Eurostat, în 2020, Franța se afla în fruntea clasamentului, cu o rată totală de fertilitate (ICF) de 1,83, urmată îndeaproape de România cu 1,80. Deși această rată a scăzut de-a lungul anilor, publicarea, marți, 17 ianuarie, a raportului demografic anual al INSEE confirmă încă o dată locul fruntaș al Franței, cu un ICF de 1,80 copii pe femeie.
Totuși, Franța se caracterizează și prin cheltuieli semnificative în ceea ce privește politica familială, aproximativ 4% din produsul intern brut (PIB) fiind dedicat diverselor măsuri (concedii pentru creșterea copilului, alocații, sprijin pentru îngrijirea copiilor etc.). Există o legătură cauzală aici? Investiții mari înseamnă neapărat natalitate ridicată? Cercetătorii au abordat aceste întrebări. În ceea ce privește situația franceză, cercetările desfășurate în ultimii ani de economiști și demografi pentru a încerca stabilirea unei legături de cauzalitate între cei doi factori indică, toate, dificultatea de a măsura impactul politicilor de sprijin familial asupra fertilității.
Varietate mare de măsurători
Dacă există un efect, probabil că este modest, spun aceștia cu prudență. Un exemplu recent tinde să ilustreze acest lucru: în timpul mandatului de cinci ani al lui François Hollande s-a luat decizia de a adapta alocațiile familiale în funcție de venituri. Măsura a stârnit dezbateri aprinse. Oponenții săi au adus argumentul unei posibile scăderii a natalității. Șapte ani mai târziu, se constată că „nu există niciun motiv să asociem această schimbare cu o scădere a ratei nașterilor”, spun specialiștii intervievați. La sosirea sa la Elysee, Emmanuel Macron a îmbunătățit o parte din aceste măsuri.
„Primul loc al Franței în Europa în ceea ce privește natalitatea se datorează politicilor sale privind familia? Fără îndoială că există o legătură între cele două, dar nu se poate verifica impactul fiecărei măsuri și nu se poate verifica cauzalitatea”, rezumă demograful Gilles Pison, profesor emerit la Muzeul Național de Istorie Naturală, subliniind, pe de o parte, marea varietate de măsuri acoperite de politicile familiale și, pe de altă parte, complexitatea evaluării relațiilor încrucișate dintre ocuparea forței de muncă, natalitate și creștere. Exemplul Statelor Unite, care se caracterizează printr-o natalitate ridicată în ciuda lipsei unor politici pro-familie, aduce nuanțe prin amintirea importanței contextelor locale.
Comparația cu vecinii noștri europeni este instructivă. De câteva decenii, variațiile de natalitate au arătat un nivel mai ridicat în țările din Nord (Suedia, Danemarca, Franța) și mai scăzut în cele din sudul continentului (Spania, Italia). Totuși, „toate aceste țări au politici familiale, cu metode variate”, notează Gilles Pison, autorul unui Atlas al populației mondiale. Dar nu sunt alocate aceleași sume, mai amintește consilierul Institutului Național de Studii Demografice. Țările nordice investesc aproximativ 3,5% din PIB în politicile lor familiale, comparativ cu o medie de 1,5% în Sud. Cheltuielile cu concediul pentru creșterea copilului sunt semnificativ mai mari pentru cele dintâi, la fel și furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor mici.
O altă diferență majoră este existența unor inegalități mai mari între femei și bărbați, în special în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, în țările din Sud. În acest sens, Hélène Périvier, economist la Observatorul Francez al Condițiilor Economice (OFCE-Sciences Po) subliniază „un fenomen structural, observat încă din anii 1980 în țările europene: modificarea corelației dintre rata de angajare a femeilor și natalitate. Înainte de această epocă, dezvoltarea activităților profesionale feminine era însoțită de o scădere marcată a ratei medii de natalitate. Dar, timp de patruzeci de ani, țările în care femeile participă puternic pe piața muncii au înregistrat rate susținute de natalitate, iar acum, dimpotrivă, cele cu o rată scăzută de angajare a femeilor au rate scăzute de natalitate.
Mediu propice
Politicile familiale încurajează acest proces. Introducerea în Suedia a concediului pentru creșterea copilului de șaisprezece luni, plătit corespunzător și împărțit între cei doi părinți, face parte dintr-o dorință de promovare a activității femeilor. Natalitatea din țările nordice, situată peste media europeană, este, până la urmă, o „consecință indirectă a politicilor care vizează promovarea egalității”, notează Gilles Pison.
Aspirația femeilor de a reconcilia viața profesională cu cea de familie este unul dintre cele mai importante momente ale ultimilor ani, iar această dimensiune este cea care joacă un rol în natalitate. „Observăm că ratele de fertilitate sunt ridicate în țările în care politicile familiale sunt axate pe echilibrul dintre viața de familie și viața profesională”, subliniază Hélène Périvier. În acest sens, Franța ocupă un loc aparte printre vecinii săi europeni. Este de fapt una dintre țările în care îmbinarea maternității cu viața profesională este cea mai ușoară, în special datorită acordării concediului de îngrijire a copiilor mici, deși nu este întotdeauna suficient pentru a acoperi nevoile familiilor.
„Spre deosebire de țările nordice sau Germania, Franța are un model educațional destul de deschis, astfel încât ambii părinți se pot întoarce rapid la serviciu dacă găsesc un loc într-o creșă sau la grădiniță”, notează economistul. Mamele care lucrează cu copii mici acasă nu sunt stigmatizate.
Această atitudine, tipic franceză, se adaugă la un alt specific local: cel al grădinițelor, care au grijă de copii de la 3 ani, față de 6 ani pentru mulți dintre vecinii europeni. Mai mult decât ajutorul financiar, acest mediu favorabil joacă un rol decisiv în menținerea natalității franceze. Un model fragil, însă, amintesc de-a lungul anilor rapoartele privind copilăria timpurie, care pledează în favoarea unor măsuri precum reforma concediului pentru creșterea copilului și a mijloacelor de dezvoltare a ofertei de îngrijire a copiilor, care acoperă în prezent doar 60% din nevoile de îngrijire a copiilor sub vârsta de 3 ani.