Pandemia de COVID-19 a făcut ca munca la distanță să devină o opțiune din ce în ce mai frecventă pentru angajați, iar programul clasic de opt ore să nu mai fie o constantă.
Lucrul în regim de telemuncă a oferit flexibilitate și posibilitatea gestionării individuale a programului de lucru, 35% dintre angajați fiind de părere că posibilitatea de a lucra de acasă le oferă mai multă liberate în utilizarea orelor de muncă. Cu toate acestea, lucrul de la distanță a favorizat creșterea cu 14% a numărului de ore suplimentare în ultimul an, potrivit unui studiu global realizat de Adecco, aspect ce încurajează angajații să își distribuie orele de lucru/săptămână pentru o cât mai bună organizare a timpului.
Cu toate acestea, deși lucrul de la distanță s-a dovedit a fi o modalitate eficientă și utilă de continuare a activității profesionale, mulți dintre salariați s-au aflat în situația de a lucra constant mai multe ore pe zi decât cele prevăzute în contractul de muncă.
În acest context, programul de lucru tinde să devină unul inegal, iar în anumite situații greu de gestionat, având în vedere alternanța timpului de lucru cu timp personal în cadrul unei zile de lucru în regim de telemuncă.
„Perioada atipică pe care o traversăm din 2020 și până astăzi a determinat, pe de o parte, nevoia fluctuantă de forță de muncă, iar pe de altă parte nevoia salariaților de a avea o anumită autonomie în stabilirea programului de lucru. Astfel, se simte nevoia flexibilizării programului de lucru și dezvoltării legislației în acest context. Este clar că în multe sectoare de activitate vremea programului de muncă fix de 8 ore/zi a apus, programul inegal fiind din ce în ce mai des întâlnit în practică. Așadar, trebuie ținut seamă de faptul că tendința pe piața muncii este de a stabili programe flexibile, programe inegale de lucru, fapt ce determină probleme practice de stabilire a drepturilor salariale și de asigurări sociale ale salariaților, în condițiile în care anumite drepturi sunt stabilite în funcție de zilele prestate de salariat, iar altele în funcție de ore”, spune Luminița Obaciu, Payroll Partner, Soter & Partners.
Drepturi salariale și de asigurări sociale stabilite în funcție de orele lucrate, nu de zile în contextul lucrului hibrid
Pentru a reflecta cât mai aproape de adevăr flexibilitatea în stabilirea orelor de lucru și având în vedere actualele condiții de muncă și tendința tot mai mare a unui program inegal în rândul salariaților care lucrează la distanță, specialiștii atrag atenția asupra faptului că autoritățile ar trebui să aibă în vedere anumite modificări în legislația muncii, ce vor atrage după sine schimbări importante în stabilirea drepturilor salariale și de asigurări sociale ale angajaților.
„Particularitățile apărute în practică, precum programul de lucru inegal, reducerea programului de lucru sau situațiile în care salariații lucrează cu timp parțial în mai puține zile lucrătoare și cu program diferit de la o zi la alta determină necesitatea unei analize atente a legislației aferente, ținând cont de faptul că anumite drepturi se determină în funcție de zile, iar altele în funcție de ore”, explică Luminița Obaciu, Payroll Partner, Soter & Partners.
Spre exemplu, un salariat care este încadrat în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial de 1 oră/zi și 5 ore/săptămână va lucra câte o oră în fiecare zi lucrătoare din lună, având astfel un stagiu lunar de cotizare egal cu numărul de zile lucrătoare din lună. Pe de altă parte, în situația în care un salariat este încadrat în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial de 5 ore/săptămână repartizate într-o singură zi/săptămână, acesta va lucra o singură zi/săptămână, având un stagiu lunar de cotizare egal cu 4 sau 5 zile maximum/lună. În ambele situații, cei doi salariați au același volum de muncă în termeni de ore lucrate, însă acestea din urmă sunt distribuite în mod diferit.
Potrivit specialiștilor, cele două scenarii de mai sus sunt din ce în ce mai întâlnite pe piața muncii, iar una dintre consecințele importante se reflectă asupra stabilirii drepturile de asigurări sociale ale salariaților, unde se pot înregistra diferențe majore.
„Având în vedere că dreptul la concediu și indemnizația de concediu medical reglementată de OUG 158/2005 sunt condiționate de îndeplinirea stagiului de cotizare de 6 luni în ultimele 12 (cu anumite excepții), stagiul fiind calculat în funcție de numărul de zile lucrate și nu în funcție de numărul de ore lucrate, se poate observa că, deși salariatul prestează același volum de muncă în ambele situații, nivelul salarial și nivelul contribuțiilor sociale este același. În prima situație, salariatul poate îndeplini condiția privind stagiul de cotizare de 6 luni în ultimele 12, însă în cea de-a doua situație salariatul nu va putea îndeplini această condiție, astfel că nu va putea beneficia de concedii și indemnizații de concedii medicale. De asemenea, similar este și în cazul stagiului de cotizare pentru pensii, care este calculat tot în funcție de zile și nu în funcție de ore, distribuirea diferită a orelor prestate în timpul săptămânii determinând un stagiu diferit de cotizare pentru pensii. În acest context, pentru a asigura drepturi egale pentru munca egală, chiar și în contextul distribuirii inegale a muncii, consider că ar trebui să trecem la un sistem de stabilire a drepturilor de asigurări sociale în funcție de ore și nu în funcție de zile”, explică Luminița Obaciu, Payroll Partner, Soter & Partners.
Peste 50% dintre angajați își doresc în continuare un model de muncă hibrid, potrivit studiilor, astfel încât actualizarea cadrului legislativ în conformitate cu schimbările din prezent de pe piața muncii este tot mai necesară pentru a asigura o funcționare corectă a sistemelor de asigurări sociale și a stabilirii drepturilor salariale.