Foto: Dreamstime
România a încheiat anul 2023 cu un deficit de cont curent de -7,2% din PIB față de -9,2% din PIB în 2022 și un deficit bugetar de casă de -5,7% din PIB față de -5,8% din PIB în 2022, ceea ce o face o excepție în UE în ceea ce privește deficitele gemene, arată un raport Erste.
Cauzele persistenței deficitului de cont curent ale României sunt multiple: o rată scăzută a economiilor, legate de investiții, o creștere economică rapidă pe drumul spre recuperarea decalajului față de UE, prezența comerțului intertemporal sub forma importului de bunuri de capital în prezent pentru a crea capacități de export în viitor, o destinație de afaceri atractivă pentru companiile globale, cu o repatriere a profiturilor la un nivel record, dependența oportunistă a țării de condițiile favorabile de finanțare externă și, astfel, acumularea de datorii față de restul lumii.
80% din deteriorarea soldului de cont curent între 2013 și 2023 poate fi atribuită creșterii deficitului comercial pentru bunuri. Deficitul comercial persistent pentru bunuri, de aproape 9,0% din PIB, reprezintă rădăcina deficitului de cont curent al României. Soldul serviciilor a avut o evoluție pozitivă în ultimii zece ani, în timp ce soldurile veniturilor primare și secundare s-au deteriorat ușor. Intrările volatile de capital sub formă de investiții de portofoliu, împrumuturi și depozite finanțează cea mai mare parte a deficitului de cont curent în prezent.
Cauzele deficitului comercial persistent:
- Investiții și inovații scăzute în industria prelucrătoare. Blocajele din infrastructura fizică, lipsa forței de muncă calificate din cauza ineficienței sistemului de învățământ și a participării scăzute la forța de muncă, interacțiunea electronică limitată cu autoritățile publice și piețele financiare puțin adânci împiedică investițiile în industria prelucrătoare, care sunt sub normele Europei Centrale și de Est. Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare sunt la cel mai scăzut nivel, iar mediul de afaceri și guvernul sunt în urma standardelor UE. Prin urmare, multe companii locale ocupă poziții periferice în lanțurile valorice globale, ceea ce le afectează puterea de negociere.
- Fluxurile crescânde de fonduri UE care alimentează importurile de bunuri de capital. Intrările de fonduri UE provenite din cadrul financiar multianual regulat și din programul Next Generation au atins un nivel maxim în 2013-16 la ~3,9% din PIB pe an și în 2022-23 la ~3,5% din PIB pe an, stimulând cererea de bunuri de capital din străinătate. Un salt înainte în materie de competitivitate este primordial (de exemplu, îmbunătățiri rapide ale infrastructurii fizice), deoarece se preconizează că fondurile UE vor scădea în viitor în termeni relativi la ~2,0 % din PIB pe an.
- Pierderea competitivității costurilor pentru industriile cu utilizare intensivă a forței de muncă. Transformarea incompletă a economiei locale dinspre produse cu valoare adăugată redusă către industrii de tehnologie medie și înaltă a lăsat România expusă importurilor pentru acoperirea cererii. Diferite măsuri ale cursului de schimb real efectiv arată o problemă de supraevaluare. Comerțul exterior cu îmbrăcăminte s-a transformat într-un deficit de 420 de milioane EUR în 2023, față de un excedent de 1,7 miliarde EUR în 2013. Producția de articole de îmbrăcăminte a scăzut cu -64% între 2013 și 2023, față de o creștere cumulată de +19% pentru totalul producției în termeni reali. Între timp, au apărut puține alternative pentru înlocuirea industriilor care au dispărut.
- Deficite fiscale mari, de peste 3,0% din PIB în fiecare din ultimii cinci ani. Cererea internă a fost alimentată excesiv în trecut, iar deficitul comercial pentru bunurile de consum a explodat. Actuala strategie fiscală, cu ajustări marginale ale deficitului bugetar în termeni anuali, este un pas în direcția corectă.
- Capacitatea limitată de a valorifica resursele naturale. Deficitul comercial pentru produsele alimentare de aproape 1,0% din PIB pe an este un exemplu de manual de utilizare suboptimală a resurselor disponibile, cu exporturi de produse agricole brute și importuri de alimente procesate. România ar fi trebuit să devină de mult timp un exportator european de top de gaze naturale, dar investițiile întârziate în creșterea capacităților de producție din cauza unor schimbări bruște în cadrul legal au lăsat țara cu un deficit comercial anual infim pentru gazele naturale.
Investițiile mai mari și inovarea în industria prelucrătoare, recâștigarea competitivității costurilor în unele industrii și o trecere treptată la politici fiscale sănătoase ar putea reduce deficitul comercial extern, arată raportul Erste. Astfel, punerea în aplicare integrală a reformelor convenite cu CE ca parte a Mecanismului de Redresare și Reziliență, intervenția direcționată și blândă a statului în domenii cheie precum agricultura pentru a impulsiona companiile locale către noi piețe de consum și măsurile de facilitare a acumulării de capital în economia locală sunt câteva elemente ale unui răspuns politic adecvat la dezechilibrul extern al României.
Implicațiile pe piață ale deficitului de cont curent constau în slăbirea pe termen mediu a presiunii asupra leului și în costuri de finanțare mai mari față de țările similare. Rezervele internaționale sunt adecvate, conform majorității măsurilor, datorită intrărilor de fonduri UE și emisiunilor de euroobligațiuni, ceea ce atenuează o parte din riscuri.
Fondurile UE au îmbunătățit semnificativ productivitatea în agricultura locală; ce urmează?
Păstrând aceeași rată de creștere a valorii adăugate brute în agricultură în 2021-27 ca în 2014-20 și luând în considerare intrările nominale de fonduri agricole ale UE de 19,2 miliarde EUR în 2021-27 față de 23,3 miliarde EUR în 2014-20, ajungem la concluzia că este nevoie de o finanțare suplimentară în valoare de 10,2 miliarde de euro pentru agricultura locală în 2021-27.
Intrările de fonduri agricole ale UE în valoare de 39 de miliarde de euro începând cu 2007 (plăți directe + dezvoltare rurală) au schimbat profund peisajul agriculturii românești.
Pe lângă fondurile UE, sunt necesare resurse financiare suplimentare pentru a reduce decalajul de productivitate față de performerii europeni de top.
Fondurile UE s-ar putea dovedi în curând insuficiente pentru a finanța creșterea economică – sunt necesare resurse suplimentare
PIB-ul nominal se dublează la fiecare 10-15 ani, în timp ce fondurile nominale alocate României se modifică foarte puțin de la un cadru financiar multianual la altul.
Astfel, intrările de fonduri structurale ale UE scad ca pondere în PIB, ceea ce ridică problema resurselor suplimentare necesare pentru a finanța creșterea economică.
Se estimează că intrările de fonduri agricole ale UE ca pondere în PIB vor fi mai degrabă stabile în următorii ani.