sursa foto: Pexels
Ministerul Mediului a publicat, după amânări, Strategia pe Termen Lung a României pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră. Scenariul ales de guvern nu este însă unul cu adevărat neutru din punct de vedere climatic, din moment ce, conform calculelor din strategie, ar rămâne emisii nete de peste 3 milioane de tone de CO2 pe an, arată Energy Policy Group (EPG), think-tank specializat în politici energetice și strategie energetică.
Săptămâna trecută, după o serie de amânări de la termenul limită inițial de 1 ianuarie 2020, Ministerul Mediului a pus în consultare publică Strategia pe Termen Lung a României (STL), ghidul privind modul în care țara noastră va realiza decarbonizarea economiei până în 2050. Alături de Planul Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), Strategia pe Termen Lung este unul dintre documentele cheie în sfera guvernanței climatice Uniunii Europene, pe care toate statele membre sunt obligate să îl formuleze.
Consultați aici:
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Strategia pe Termen Lung a României pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră
“Tranziția verde presupune schimbarea structurală atât a economiei, cât și a modului de viață, iar STL, care cuprinde scenarii de decarbonizare cu un orizont de timp mai îndelungat, stă la baza formulării unor ținte și politici pentru un parcurs coerent, predictibil și cât mai puțin disruptiv în atenuarea schimbărilor climatice. Totodată, STL are în vedere aliniera fiecărui stat membru la eforturile colective de decarbonizare ale UE și asumarea țintelor climatice”, transmite EPG. În baza întârzierii publicării Strategiei pe Termen Lung, în septembrie 2022, Comisia Europeană a declanșat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) asupra României, iar la mai bine de doi ani de la termenul limită inițial, un prim draft a fost publicat. La consultarea publică pe noul document, Ministerul Mediului a prezentat invitaților, reprezentanți relevanți ai societății civile printre care și EPG, draftul strategiei care are la bază scenariul “România neutră 2050”.
La dezbateri, EPG și-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că scenariul ales de Guvern nu este unul cu adevărat neutru din punct de vedere climatic, din moment ce, conform calculelor din STL, ar rămâne emisii nete de peste 3 milioane de tone de CO2 pe an. De asemenea, ar fi fost de preferat ca toate scenariile cu care a lucrat Ministerul Mediului să își propună neutralitatea climatică până în 2050 pentru România, iar autoritățile să aleagă traiectoria cea mai bună pentru a ajunge la această țintă. Dintre cele trei scenarii propuse de consultanți Guvernului, singurul care se apropie neutralitatea climatică a fost cel recomandat în STL.
Mihnea Cătuți a punctat și o serie de neclarități regăsite în Strategie, precum faptul că anul de bază al modelării sectorului energetic pare să fie mai degrabă 2030, ceea ce nu permite analizarea utilității a multor investiții plănuite de autorități până atunci, precum cele în capacități de producere a energiei pe gaze naturale și cogenerare. Tot privind producția de energie, Strategia menționează că din anul 2036, toate capacitățile pe gaze vor fi înlocuite de hidrogen, a cărui sursă nu este însă specificată în modelare.
La capitolul “Industrie” din STL, reprezentantul EPG a subliniat posibila nealiniere a Guvernului cu cele mai noi schimbări care se preconizează la nivel European privind certificatele de emisii (ETS) și de eliminarea alocărilor gratuite pentru industrie. Mai există neclarități și în privința clădirilor, cărora li se adresează un capitol, deoarece Strategia menționează doar 65% din necesarul de energie din sector, prin colectoare solare și pompe de căldură.
“Este lăudabil că Ministerul Mediului a prezentat, în sfârșit, draftul Strategiei de Decarbonizare pe Termen Lung (STL) a României, capitol la care guvernul nostru avea o restanță majoră în a explica direcțiile prin care economia românească poate atinge neutralitatea climatică până în 2050. Consultarea publică ar fi trebuit însă să fie mult mai substanțială și mai timpurie. Ar fi putut fi prevenite astfel o serie de incoerențe și neclarități ale scenariului adoptat oficial, RO Neutră. Pentru sectorul energetic, este greu de explicat creșterea magică a ponderii hidrogenului verde după 2035, în condițiile în care ținta cea mai ambițioasă pentru regenerabile pentru 2030 (fără de care hidrogenul verde nu poate fi produs) este de doar 36,3% – mult sub procentul european de 45%. În încălzirea clădirilor, pompele de căldură ar urma să aibă o creștere mult mai moderată decât încălzirea pe bază de hidrogen, ceea ce este total lipsit de plauzibilitate economică.Dacă este ca STL să aibă cu adevărat un rol călăuzitor în planificarea tranziției energetice în țara noastră, documentul final va trebui să răspundă mult mai credibil unor astfel de critici“, a transmis Radu Dudău, președinte EPG, despre prevederile STL și redactarea strategiei.
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy, subliniază că este important că Strategia pe Termen Lung a României își asumă atingerea neutralității climatice până în 2050, dar, spune aceasta, lipsește o abordare sectorială a politicilor și măsurilor concrete pentru a asigura scăderea emisiilor. “În contextul politicilor europene și al competiției pentru produse cu emisii reduse de carbon, sectorul industrial are nevoie de măsuri concrete vizând combustibilii alternativi și captarea și stocarea carbonului (nu doar în sectorul cimentului și varului). Aceste măsuri presupun investiții masive, inclusiv în infrastructură, iar ferestrele de oportunitate pentru a efectua aceste investiții sunt din ce în ce mai reduse la număr în calendarul pentru 2050. Din acest motiv, Strategia pe Termen Lung trebuie să includă un plan clar de politici naționale care să deblocheze investițiile în decarbonizarea industriei din România. De asemenea, orice strategie pentru atenuarea schimbărilor climatice trebuie să aibă în vizor impactul social al măsurilor planificate. Acest impact nu se rezumă doar la locurile de muncă, ci și la indicatorii de performanță al economiilor locale, sărăcia energetică, mobilitatea socială, calitatea vieții și altele. Pentru implementarea de succes a Strategiei pe Termen Lung, măsurile de reducere a emisiilor trebuie implementate alături de comunitățile afectate de tranziția spre neutralitate climatică”, spune Miu.
“Publicarea draftului de strategie marchează un moment extrem de important pentru România – pentru prima dată autoritățile își asumă obiectivul politic de atingere a neutralității climatice până în 2050. Din păcate, însă, strategia nu prezintă niciun scenariu care să atingă cu adevărat emisii nete zero în 2050″, punctează Mihnea Cătuți – EPG Head of Research, despre țintele prevăzute în STL pe sectoare. “Chiar și în scenariul RO Neutră, emisiile nete sunt de peste 3 MTCO2e pe an. Ne-am fi dorit să vedem 3 scenarii care să ajungă toate la net-zero și să prezinte mai multe opțiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Pe lângă aceste aspecte, strategia are unele carențe care vor trebui rezolvate. Poate cea mai importantă problemă este c[ toate scenariile consideră ca realizate o serie de investiții din domeniul energetic cu un aport climatic discutabil. Este vorba de capacități semnificative de centrale în ciclu combinat pe gaze naturale, care chiar și în rezultatele modelărilor prezentate de minister nu sunt folosite la factori de capacitate mai mari de 30-35%. Asta înseamnă o suprainvestiție în capacități poluante care vor fi puțin folosite și care ar fi putut fi înlocuite de soluții de flexibilitate, mai fiabile și mai curate. O altă mare problemă a acestor capacități este că se presupune trecerea lor în totalitate la hidrogen în anul 2036, fără a explica care va fi sursa hidrogenului consumat. Pentru producerea celor 16 TWh de electricitate prin arderea hidrogenului aferenți anului 2036 ar fi nevoie de capacități în plus de energie regenerabilă de cel puțin 23 GW. Aceste capacități lipsesc cu desăvârșire din modelare. Ar mai trebui menționate detaliile incomplete pe care strategia le oferă cu privire la decarbonizarea industriei și a sectorului clădirilor și lipsa unor date concrete despre eliminarea treptată a combustibililor fosili din întreaga economie”, a completat Cătuți.