VIDEO Cei care se întorc. Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate. Fondatorul Code for Romania: “Există niște schimbări de fațadă, de poleială, dar cred că cele de substanță nu s-au petrecut niciodată”
Pe scurt
Bogdan Ivănel a plecat din România la studii, a lucrat în mai multe țări și avea un job cu perspective promițătoare în diaspora
S-a întors acasă după tragedia de la Colectiv – a strâns în jurul său sute de programatori voluntari care au ajuns să formeze echipa Code for Romania.
Între timp, ONG-ul a dezvoltat o serie de soluții și a colaborat și cu instituții ale statului, cu Autoritatea pentru Digitalizarea României sau cu Departamentul pentru Situații de Urgență, a lansat soluții de centralizare de informații și resurse în timpul pandemiei sau în criza refugiaților după izbucnirea războiului din Ucraina.
Acum 2 ani, organizația a devenit una internațională, are un birou în Olanda, în Haga, iar parte din echipă e acolo. Reprezentanții ONG-ului au fost recent în Mexic, la granița de nord, unde oamenii au nevoie de repartizare, de spații de cazare, de medicamente, au nevoie de haine.
Vă mai amintiți platforma pe care obișnuiați să intrați în vârful pandemiei COVID-19 pentru a fi la curent cu evoluția numărului de cazuri, a spitalizărilor și a deceselor? Ați intrat pe rezultatevot.ro ca să vedeți cum se configurează harta scrutinului? Ați auzit de platforma care adună resursele destinate refugiaților ucraineni? Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute soluții dezvoltate pro-bono de asociația Code for Romania, care lucrează cu sute de programatori voluntari. Bazele ONG-ului care a ajuns să coaguleze sute de oameni au fost puse de un român care făcea parte din diaspora atunci când s-a conturat ideea: Bogdan Ivănel, doctor în Drept Internațional, a lansat proiectul pe vremea când încă locuia și muncea în Olanda, după tragedia de la Colectiv.
Atunci, sute de IT-iști (și nu doar IT-iști) s-au alăturat demersului, pe un val de emoție și revoltă. Mulți dintre ei au continuat să lucreze pentru România din diaspora, Ivănel s-a reîntors însă la București. Nu regretă decizia, dar face o radiografie realistă a felului în care (nu) funcționează statul nici acum și a spoielilor de digitalizare pe care am reușit să le implementăm. La final de 2024, fondatorul ONG-ului a predat funcția de președinte Code for Romania și a preluat conducerea Commit Global, organizația internațională care duce modelul asociației dincolo de granițe.
„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile românilor care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Darius Petrașcu/ Echipa Studio G4Media
Plecarea. Cum au ajuns părinții români să își dorească pentru copiii lor calea diasporei, pentru o viață mai bună
Bogdan Ivănel este unul dintre tinerii care au plecat imediat după liceu, pentru studii în afara țării, iar ideea emigrării a fost construită mai ales pe experiența și din sfaturile părinților.
“Era un lucru pe care ai mei își doreau foarte mult ca eu să-l fac. Eu nu eram foarte hotărât, dar, până la urmă, am luat decizia să aplic la o singură universitate în străinătate, de unul singur, fără să le spun alor mei. Știa doar bunica mea, care m-a ajutat cu banii de care aveam nevoie pentru depunerea dosarului și traducerea actelor. Și am zis: OK, dacă intru la facultate acolo, mă duc. Dacă nu, nu a fost să fie! Și am intrat. Asta era în 2006, cu un an înainte să intrăm Uniunea Europeană”, povestește Bogdan.
De ce își doreau părinții calea diasporei pentru fiul lor?
“Din cauza dezamăgirii lor cu România, construită în foarte mulți ani. Ei nu au plecat în momentul în care au plecat majoritatea prietenilor lor, majoritatea generației lor, oamenii din jurul lor, imediat după Revoluție sau imediat după Mineriade. Ei au luat atunci decizia să rămână în România. Nu știu cât de mulțumiți au fost cu decizia asta, dar era o dezamăgire continuă cu România, cu sistemul politic, cu ceea ce se întâmplă la noi, cu cât de lent se dezvoltă România, cu cât de mult nepotism există, cât de multă corupție. Și cumva cred că vedeau plecarea la studii ca pe o metodă de salvare pentru mine“, spune Bogdan.
“Știam și eu că acolo școală e mai bună, că mediul e mai sănătos, dar, în același timp, ca un copil în clasa 12-a, eram legat de prietenii din România, eram legat de grupurile de aici. Mai ales că atunci nu era acest trend masiv de a pleca printre oamenii foarte tineri. De la liceul meu din București, am fost atunci trei oameni în tot anul care am plecat”, își amintește Bogdan.
Anii de diaspora. “M-am simțit foarte bine primit și m-am simțit acasă din foarte multe puncte de vedere”
Destinația pentru studii și noua viață a fost Olanda, iar școala – unica aleasă – Universitatea din Utrecht, unde Bogdan a plecat pentru a studia drept internațional. “Am ajuns într-un oraș în care nu fusesem niciodată, într-o țară pe care nu o cunoșteam. A fost puțin înspăimântător când am început să realizez. Țin minte că atunci când am plecat încolo mă gândeam aoleo, dar dacă nu e ok? Dacă nu-mi place? Văzusem doar niște poze cu locul ăla. Era într-adevăr o lume foarte nouă față de ceea ce știam eu până atunci. Le-am spus alor mei că, dacă nu e OK, mă întorc”, își amintește Bogdan.
Nu a fost însă cazul.
Sursa foto: Bogdan Ivănel/ Facebook
“Nu știu dacă a fost întâmplarea, nu știu dacă a fost capacitatea mea de adaptare, dar, când am ajuns acolo, m-am simțit foarte OK în Olanda. M-am simțit foarte bine primit și m-am simțit acasă din foarte multe puncte de vedere, pentru că erau unele lucruri care se întâmplau în Olanda într-un mod în care era mult mai aliniat cu mine. Viața e mult mai liniștită, oamenii erau mult mai generoși, mult mai deschiși. Mediul acesta internațional este un mediu în care mie mi-a plăcut să fiu. Jumătate dintre studenți oricum erau de peste tot din lume. Mediul acesta cu tot felul de alte naționalități era un mediu în care simțeam că mă dezvolt. Și Olanda este o țară care te face să te simți foarte sigur”, spune Bogdan.
Au urmat ani de du-te-vino, cu vizite și avioane, cum fac mai toți românii din diaspora.
“Țin minte că mă întorceam în România, de sărbători, de Crăciun, de Paște și sentimentul pe care îl aveam despre România, despre București, era că nu aveam niciun fel de moment de tihnă, că lucrurile sunt atât de agitate și că se întâmplă totul în același timp. Sunt foarte mulți oameni care vorbesc spre tine, peste tine, cu tine, că nu-ți mai vezi capul de lucrurile astea. Așa că aproape de fiecare dată când eram în avion întorcându-mă în Olanda, aveam sentimentul acesta de a răsufla ușurat, într-un fel, pentru că treceam de niște săptămâni foarte agitate. Tot timpul începeam să asociez România cu o agitație foarte mare, care este în cultura noastră. E o parte frumoasă a culturii noastre, dar, în același timp, mi-a plăcut în Olanda zona aia de tihnă și faptul că ai spațiu de a-ți lua timp, de a lua o pauză, că am puterea să dictez ce se întâmplă cu timpul meu. Celălalt lucru care mi-a plăcut mult este că acolo – ca să citez un prieten olandez – cuvântul dat are valuare contractuală și asta aduce, pe lângă un confort foarte mare, și la predictibilitate. Adică confortul de acolo vine dintr-o predictibilitate”, explică Bogdan Ivănel.
Experiența din diaspora. “Pentru unii nu este doar alegerea unei vieți mai bune, ci facem și niște meserii care nu au cum să fie făcute în România”
Bogdan a stat aproximativ 10 ani în străinătate. “N-a fost doar Olanda, au fost multe alte țări. Prima oară a fost Olanda, după aceea a fost America, Marea Britanie, Franța, Belgia. Cumva, în Olanda m-am simțit cel mai bine. Am studiat, mi-am construit o carieră academică”, spune fondatorul Code4Romania.
Momentul întoarcerii în România l-a prins pe Bogdan la final de doctorat. “Eram deja cercetător, adică eram plătit pentru a face cercetare. Cumva, am rămas în același mediu, dar am făcut tranziția de la student la cercetător, la lector universitar. Și am mai lucrat pentru scurt timp la Tribunalul pentru fosta Iugoslavie, pentru că eu m-am concentrat pe drept public internațional”, spune Bogdan.
Așadar, oportunitățile de cercetare, de studii, de muncă erau acolo. “Dacă mă întrebai atunci când am plecat din România, eu aș fi garantat oricui că mă voi întoarce. Eu am plecat cu gândul ăsta în minte – că mă duc, fac facultate și mă întorc în România, înapoi la părinți, să ajut aici, în România, cum voi putea. Voiam doar să iau din străinătate această educație mai bună și să mă întorc cu ea în România. Era doar un episod de viață. Când am ajuns acolo, a venit cineva și mi-a luat un interviu de la revista facultăți și mi-a zis că niște studenți de anul trei au spus că nu se mai simt acasă total. Nici în țările lor, nici în Olanda. Și mie mi s-a părut ceva foarte prostesc atunci. Cum așa: să nu te simți acasă nicăieri? Dar după doi – trei ani, acela a fost sentimentul pregnant. Cumva, într-un fel, îmi era dor și de România. Și când eram în România îmi era dor de foarte multe elemente din viața mea din diaspora. Eram prins între aceste două lumi. Dacă m-ai fi întrebat în 2015, ți-aș fi zis că nu mă întorc în România. Aveam o viață foarte stabilă acolo”, spune Bogdan.
Acesta subliniază că reușise să își construiască o carieră de care era mândru și care, mai mult, nu putea fi reprodusă în România.
“Nu avem tribunale internaționale în România, n-avem cercetare la nivelul acela în România. Pentru unii dintre noi (munca în străinătate, n.red.) nu este doar alegerea unei vieți mai bune, ci facem și niște meserii care nu au cum să fie făcute în România. Am foarte mulți prieteni care sunt plecați, lucrează în cercetare aplicată, în științele exacte, în chimie, în fizică, în biologie. Pur și simplu aici nu ar avea unde să lucreze, n-ar avea unde să-și ducă mai departe o asttfel de carieră în România. Așa că viața mea era trasată acolo. Trebuia să merg la un post-doctorat în Statele Unite și viața mea să continue pe pe linia aceea”, spune Bogdan.
Dar s-a întâmplat tragedia de la Colectiv, incendiul din clubul de noapte bucureștean în care zeci de tineri și-au pierdut viața, în acea seară ori, mai târziu, în spitale.
Efectul Colectiv. “Am văzut niște goluri de acțiune care existau în România, faptul că nimeni nu folosea tehnologia pentru schimbare socială”
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
“Acela a fost momentul de turnură, declanșatorul pentru pentru tot ceea ce s-a întâmplat după. În momentul acela, m-am trezit peste noapte, după aproape 10 ani, pus în legătură cu România, într-un mod în care nu eram în legătură înainte. Relația mea cu România însemna vorbit cu ai mei, mers de sărbători acasă, votat. Ieșeam de fiecare dată la alegeri și citeam din când din când știrile. Mai intram pe site-urile de știri din România, ca să înțeleg ce se întâmplă în România și cu România. Nu-mi era deloc indiferent, dar cam asta era toată toată relația pe care eu mai aveam cu țara. Cred că foarte similar cu majoritatea populației din diaspora. Și, după tragedia de la Colectiv, deodată m-am trezit pus în contact de foști colegi de liceu, cu tot felul de oameni care încercau să facă ceva, să-i ajute pe cei care erau în spitale atunci, să înceapă o inițiativă, să facă ceva, să rezolve din problemele adânci ale României pe care mulți dintre noi începeam să le vedem atunci. Într-un moment de criză, m-am trezit într-o grămadă de grupuri de WhatsApp, de messenger, de ce aveam noi atunci”, povestește Bogdan.
Dorința de a ajuta era mare, însă lipsea organizarea.
“Cumva, nu mi-am găsit locul deloc acolo, pentru că era un zgomot infernal, era un haos foarte mare, ca dovadă că foarte multe dintre inițiativele acelea, majoritatea grupurilor acelora nu mai există sau n-au reușit să facă nimic. M-am întors după aceea, în iarna respectivă, între 2015 și 2016, de sărbători în România, ca să-i văd pe ai mei. M-am întâlnit atunci cu o grămadă de alți oameni cu care mă auzisem doar la telefon sau pe care îi văzusem doar pe internet. I-am văzut și în carne și oase. În continuare nu mi-am găsit locul în ceea ce făceau ei, nu simțeam că e o investiție neapărat corectă a timpului meu. Apoi m-am întors în Olanda, unde locuiam atunci, și am stat și m-am gândit: ok, cum pot eu să ajut de aici? Și am văzut atunci niște goluri de acțiune care existau în România, faptul că nimeni nu folosea tehnologia pentru schimbare socială. Și faptul că foarte multă lume vorbea de transparență, de anticorupție și m-am întrebat: OK, dacă guvernul ne dă toată transparența pe care o putem duce, ce facem cu ea? Cum înțelegem datele acelea, cum le transformăm în informație care chiar să fie relevantă pentru publicul de rând?”, povestește Ivănel.
Și răspunsul la toate acestea părea să țină de tehnologie, mai ales că acesta este mediul prin care lumea consumă informație.
Sursa foto: Code4Romania/ Facebook
“Și tehnologia mai avea și promisiunea că nu trebuie să fii și fizic acolo unde se produc efectele ei. Mi-a plăcut ideea asta – să ajut România prin tehnologie, prin soluții digitale care să rezolve problemele. Dacă te uiți în America, în alte țări din Europa de Vest, acolo există foarte multe lucruri, foarte multe metode de construcție socială care la noi nu existau încă, dar n-am văzut o organizație precum cea pe care am construit-o, doar am văzut oportunitatea. Eu nu aveam nicio treabă cu tehnologia, nu mă ocupam de asta, dar un lucru care mi-a plăcut la ideea asta era că faptul căeu aș fi putut să continui în diaspora, că nu era neapărat nevoie să mă întorc în România, pentru că noi puteam să facem tehnologie pentru România și din Olanda și m-am unit cu mulți alți oameni care se pricepeau la tehnologie și care erau plecați și probabil nu erau pregătiți să se întoarcă sau care poate nici nu s-au întors nici nici până acum”, povestește fondatorul de ONG.
Reîntoarcerea și începuturile Cod4Romania. “E foarte greu să faci ceva cu mâinile tale, cu timpul tău, cu implicarea ta directă din diaspora”
Așa a început Code4Romania, care a devenit “foarte mare, foarte repede”, pe fondul valului de emoție adus de tragedia de la Colectiv. “După o săptămână eram 50 de oameni. Într-o singură zi ne-au sosit 300 de cereri de voluntariat în momentul în care am lansat prima soluție. Asta se întâmpla în 2016. Veneam câte o săptămână în România, apoi veneam câte o lună și mi-am dat seama că locuiesc mai mult în România și că sunt nevoit să îmi neglijez job-ul. Și undeva în 2016 spre 2017, m-am uitat foarte bine la situația în care sunt și am zis: OK, este foarte clar că nu le pot face pe amândouă. Nu pot să rămân și în diaspora, să-mi duc cariera asta pe care o am mai departe și în același timp să contribui în România la binele social prin ideea asta pe care am avut-o și care, uite, a strâns în jurul meu sute de oameni care sunt gata să își pună viața pe pauză ca să ajute și ei. Și atunci am luat decizia să mă întorc în România. M-am gândit că o să mă întorc în România, dar o să mă întorc într-o perioadă de 5 ani, să zic. Cinci ani în care să construiesc organizația asta, s-o las pe picioare și apoi să mă pot întoarce la viața pe care o aveam înainte. 5 ani pe care România îi merită din partea mea“, spune Ivănel, care adaugă că decizia a fost mai degrabă una emoțională decât rațională.
“A fost o decizie emoțională, dar am și văzut responsabilitatea pe care o aveam în fața celor pe care îi strânsesem să facem ceva”, a spus Ivănel.
“Era un moment în care foarte mulți dintre noi simțeam nevoia să facem ceva și România îți oferă foarte puține tipuri de canale de implicare. Sunt cele clasice: ieși la vot, poate trimiți niște bani acasă sau ajuți în cazuri sociale. Acolo se termină tot. E foarte greu să faci ceva cu mâinile tale, cu timpul tău, cu implicarea ta directă din diaspora. Noi am putut să oferim șansa asta pentru o parte din diaspora, parte din diaspora care înțelege proiecte de tehnologie sau lucrează în domeniul tehnologiei și care pot să scrie linii de cod pentru România de oriunde din lume în continuare”, spune Ivănel.
În continuare, mare parte a comunității de voluntari, aproape un sfert din ea, este în diaspora – din San Francisco până în până în Tokyo. Dar sunt, desigur, și voluntari în România.
Sursa foto: Code4Romania/ Facebook
Cum a fost reîntoarcerea? “Foarte multe dintre sistemele publice sunt într-o stare mult mai deplorabilă acum decât erau atunci”
“Nu pot să spun că sunt 100% readaptat în România, mai ales că cele două medii în care am trăit sunt foarte diferite. Cultura olandeză, în care mi-am petrecut mare parte din anii formatori, și cea din România. Am avut șocuri culturale majore. Sunt șocuri culturale pe care le mai am și azi, după atâția ani, în ciuda faptului că ar fi trebuit, poate, să mă adaptez în anii aceștia. Unul dintre cele mai importante ține de valoarea cuvântului dat și de cât de mult ne ținem promisiunile în România și nivelul de predictibilitate și de responsabilitate față de ceilalți. Când am revenit, primul lucru care mă dădea pe mine peste cap era faptul că nu puteai să-ți pui bază în niciun plan pe care îl făceai. Adică pentru mine, dacă am spus că ne întâlnim miercurea viitoare la nouă, ne întâlnim miercurea viitoare la 9.00. Nu există nicio metodă să nu ne întâlnim miercurea viitoare la 9.00. Și da, încă mă șochează când oameni anulează întâlniri cu 5 minute înainte. Altă zonă de șoc cultural este nivelul de încredere foarte scăzut pe care îl avem unii în alții. Și asta este o chestie foarte dureroasă, mai ales pentru că trăiesc și lucrez în mediul ăsta social, în “industria binelui”, cum îi spunem noi, în care te-ai aștepta ca oamenii să fie cu atât mai mult generoși unii cu alții și față de tine. Unul dintre șocurile mele majore în România este că de obicei găsim explicația cea mai rea pentru ceva ce face cineva”, spune Bogdan.
O altă diferență ține chiar de modul în care relaționează oamenii.
“În Olanda și în America lucrurile se spun foarte direct. În România avem o cultură foarte criptică, în care ți-e foarte greu să știi exact ce vrea persoana din fața ta. Sunt niveluri diferite de agende ascunse și mi-am dat seama în primii ani că, de foarte multe ori, m-am vulnerabilizat pur și simplu spunând adevărul și mergând și spunând oamenilor exact care sunt planurile mele. Șocul meu a fost mai pregnant, pentru că influența culturală pe care o am eu este una nord-europeană. Cu siguranță că șocurile astea sunt mai mici pentru românii care au trăit în culturi asemănătoare cu cea românească, în Italia, în Spania, în alte culturi”, spune Bogdan.
“Fiecare zi în care nu se produc schimbări de substanță creează o Românie tot mai vulnerabilă și tot mai proastă pentru cetățenii săi”
Dincolo de șocurile acestea culturale, de relațiile personale și umane, ce-ai regăsit în România când te-ai întors?
Din diaspora “eu tot timpul vedeam în continuare și lucrurile acelea nasoale, bineînțeles, dar vedeam și câte s-au întâmplat între două vizite ale mele. A fost și pur și simplu o dezvoltare din inerție, care vine de la creșterea standardului de viață și pur și simplu a banilor pe care îi avem în România. Adică observi, în timp lent, că, nu știu, casele încep să arate mai bine, că orașele sunt mai curate, că sunt mai bine îngrijite. Dar asta este o chestiune de fațadă. În același timp, tot în diaspora, de foarte multe ori vedem România mai bine, pentru că putem să o privim din afară, putem să privim cu mai puțin subiectivism. Și acolo vezi o grămadă de potențial, o grămadă de oportunități care sunt neutilizate, adică în spatele unei poleieli, să zic, care devine tot mai frumoasă. În ultimii 20 de ani, parcurile din România au devenit tot mai îngrijite. Nu mai arată ca în anii 90, când am crescut eu în București”, spune Bogdan.
Dar…
“Dar în spatele acestui lucru, foarte multe dintre sistemele publice sunt într-o stare mult mai deplorabilă acum decât erau atunci“. Sau sunt într-o stare tot mai proastă, pentru că nimeni nu le reformează, nimeni nu se uită la ele. Ele sunt și funcționează din inerție, dar fără niciun fel de investiție în ele. Și asta este din nou ceva ce este sub suprafață. De foarte multe ori când mergi într-o instituție publică, nu prea înțelegi exact ce trebuie să faci, unde ai greșit, de ce se răstește persoana respectivă de la ghișeu la tine. Spre deosebire de Olanda, unde pun mâna pe telefon sau mă duc direct la ghișeu. Lumea e prietenoasă de cele mai multe ori, când primesc scrisori în poștă de la primărie, le primesc direct în limba română. Adică vezi un efort în oferirea serviciilor publice respective. Cred că aici e o diferență și o problemă de atingere a potențialului, care se vede mai bine din afară”, spune Bogdan.
S-au mai schimbat lucrurile în anii recenți?
“Schimbările pe care le vedem sunt mult mai micuțe, pentru că le vedem zi de zi, dar cred că există niște schimbări de fațadă, cred că există niște schimbări de poleială, cred că schimbările de substanță nu s-au petrecut niciodată. Și cred că fiecare zi în care nu se produc aceste schimbări de substanță creează o Românie tot mai vulnerabilă și tot mai proastă pentru cetățenii săi. Adică cred că într-un fel lucrurile s-au înrăutățit în același timp în care ceea ce vedem pe stradă arată mai bine. Adică da – vedem magazine mai drăguțe, ne permite mai multe lucruri. Da, există salarii mai mari, cel puțin în unele zone ale României și în unele orașe ale României, dar în continuare suntem țara numărul unu la traficul de persoane. În continuare sunt răpite fete din satele și orașele din Româniae. În fiecare zi și în fiecare săptămână. Lucrul ăsta nu s-a schimbat. Din contră, vulnerabilizarea, vulnerabilitatea instituțiilor publice a tot crescut”, spune Bogdan Ivănel.
Sursa foto: Code4Romania/ Facebook
Lista celor 1500 de probleme ale României
Fondatorul Code4Romania spune că asociația a derulat un proces de cercetare, în care echipa de proiect a analizat o serie de domenii mari – sănătate, educație medie, grupuri vulnerabile și instituții publice, pentru a identifica marile probleme. Procesul a fost finalizat la începutul anului, cu o listă totală de aproape 1500 de probleme majore pe care le are România.
“Dacă ar fi să numesc două, trei, care sunt sistemice și care le afectează pe toate celelalte: primul este lipsa de capacitate instituțională. Asta am văzut și la Colectiv, atunci când am decis să mă întorc. Asta am văzut-o în încă două crize de atunci încoace, criza COVID și în criza refugiaților ucrainieni. Și o vedem din nou acum, în criza asta politico-socială prin care trecem. Faptul că instituțiile nu au capacitatea să răspundă problemelor României zi de zi. Adică poliția ori nu-și dorește, ori nu are capacitatea să răspundă fenomenului traficului de persoane, violenței domestice. Putem să numim foarte multe lucruri la care poliția nu reușește să-și facă treaba. Același lucru se întâmplă cu fiecare instituție publică din România și lucrul ăsta este mult mai vizibil și mult mai dureros într-un moment de criză. Dacă ne uităm critic la momentul Colectiv, la oricare moment de criză de atunci încoace, vedem un efect de domino și modul în care a colapsat răspunsul tuturor instituțiilor publice. Atunci n-a fost doar capacitatea de răspuns rapid a DSU, care a fost problematică, a fost modul în care funcționează Primăria, a fost vorba de avize, de răspunsul sistemului de justiție, de răspunsul sistemului de sănătate în interiorul României, răspunsul guvernamental și capacitatea de a înțelege mecanismele de sprijin la care România are acces și să le utilizeze rapid și eficient. În toate lucrurile acestea vedem o lipsă de capacitate”, spune Bogdan Ivănel.
A meritat să te reîntoarci în România?
“Cu siguranță a meritat, măcar dintr-un aspect. Am întâlnit-o pe soția mea, pe care altfel n-aș fi întâlnit-o. Am întâlnit-o ca voluntar la Code4Romania. Dar și din multe alte puncte de vedere. Am învățat foarte mult din experiența asta și am vorbit de foarte multe dintre problemele României, dar aș spune că există cel puțin un lucru pe care România îl face mai bine decât orice altă țară în care eu am locuit. Este vorba despre această energie foarte mare de a schimba ceva rapid, pe care n-am văzut-o în nicio țară cu intensitatea cu care am văzut-o în România. Și mai este un al doilea aspect, faptul că găsim întotdeauna o soluție, cu resurse foarte puține. Nu e cazul în America, nu e cazul în Olanda. Sunt situații în care ei s-ar bloca, în care noi reușim să găsim o cale și cred că ăsta este un avantaj foarte mare al României, a modului nostru de a supraviețui. Până la urmă suntem un popor de supraviețuitori, cu problemele noastre și cu avantajele noastre foarte mari, dar cred că este un moment în care să ne folosim aceste abilități. Am reușit să facem din puțin mult”, spune Bogdan.
Acesta nu exclude ca, la un moment dat, să facă din nou parte din diaspora și chiar în această perioadă petrece mare parte a timpului în Olanda, o dată cu extinderea organizației ale cărei baze au fost puse în România.
Sursa foto: Code4Romania/ Facebook
“Trebuie să facem din România o țară în care oamenii să se reîntoarcă”
Dintre cei patru care au pornit Code4Romania, doi s-au întors, dar există în continuare mulți care aleg să plece. “Am întâlnit și dintre voluntari oameni care s-au întors din străinătate în România. Am întâlnit mulți, dar cred că și mai mulți sunt cei care au plecat în anii ăștia din România în diaspora. Adică mutarea dinspre România în diaspora a fost mai puternică decât din diaspora în România. Oricum, plecările se întâmplă în continuare. În continuare se pleacă mai mult decât se vine. Și apropo de momentele prin care trecem, există și un efect major al crizelor politice și al speranței pe care oamenii o au că România va putea să fie mai bună decât atât”, spune Bogdan.
Au la ce să se întoarcă românii acasă?
“Dacă mă întrebai acum un an, doi, aș fi spus da. Dacă mă întrebi în momentul ăsta, n-aș sfătuit pe cineva să se mute în România. Dar îmi doresc și trebuie să facem ceva ca să schimbăm lucrul acesta. Trebuie să găsim o soluție și să nu ajungem mai rău decât în moment în care suntem acum. România nu este o țară mai bună sau mai sigură decât cele în care locuiesc ei, dar trebuie să facem din România o țară în care oamenii să se reîntoarcă sau în care să se poată reîntoarce cu drag”, conchide Bogdan Ivănel.
Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.
Urmărește episodul 1 din seria Cei care se întorc:
Sursa imagine: Economedia/ Code4Romania
