VIDEO Cei care se întorc. Antreprenoriat în proiectare pe piața locală, după studii la Paris: Raluca Șoaita, arhitecta care a “desenat” spitalul Dăruiește Viață-Marie Curie, fondatoare a unui birou axat pe sectorul medical: “Cred că alegerea mea este foarte bună/ România e pe un trend de creștere”

Raluca Șoaita e arhitectă, fondatoare a biroului Tesseract Architecture, studio de proiectare specializat pe segmentul medical. Biroul său are în portofoliu mai multe proiecte din acest domeniu în România, dar probabil cel mai cunoscut este spitalul pentru copii cu boli grave construit, din donații, de Asociația Dăruiește Viață la „Marie Curie”. Raluca Șoaita a plecat în 2009 din România, pentru studii post-universitare la Paris, dar s-a întors în 2012, într-o țară unde, spune ea, avea mai multe oportunități în domeniul în care ar fi vrut să lucreze. Într-un nou episod al seriei Economedia “Cei care se întorc”, arhitecta povestește despre traseul său profesional, despre experiența diasporei și despre cea a întoarcerii acasă, despre noile spitale din România și despre antreprenoriatul în arhitectură.

„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile unor români care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?

Ep. 12 – Arh. Raluca Șoaita, fondatoare Tesseract Architecture

Filmare Andrei Tinca/ Montaj Denis Nistor

• Tesseract Architecture, biroul fondat de Raluca Șoaita, are în lucru sau în portofoliu mai multe proiecte medicale, comerciale și rezidențiale, dar s-a specializat pe segmentul medical din România. Arhitecții au semnat mai multe proiecte medicale, iar între acestea se numără Spitalul pentru copii construit de Asociația Dăruiește Viață la „Marie Curie”, Spitalele Județene Sibiu, Buzău, Tulcea, Institutul Inimii de la Târgul Mureş, dar și primele spitale modulare din România destinate ingrijirii pacientilor cu Covid-19.

Plecarea: La studii, în Franța. “Mi-am dorit să văd cum este și în afară”

Raluca Șoaita a terminat facultatea de Arhitectură la Cluj și a plecat, pentru studii post-universitare în Franța, la Școala Națională Superioară de Arhitectură din Paris-Belleville, pe care a urmat-o în perioada 2009-2011.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Ce ar putea însemna majorarea capitalului social pentru firme: Măsură necesară, dar creșterea e prea bruscă. Noile înregistrări de firme s-ar putea reduce/ Cristian Bărcan, fondator REGnet: „Impactul ar fi resimțit mai ales de firmele mici, motorul economiei, care reprezintă peste 95% din totalul companiilor din România”

ANALIZĂ. Ce acțiuni de la Bursa de Valori București au „bătut” constant piața în ultimii cinci ani / Două companii din eșalonul doi se fac remarcate

ANALIZĂ Ce companii de la bursa românească au oferit în ultimii cinci ani cele mai consistente randamente ale dividendelor / Cum se schimbă topul dacă luăm în calcul și evoluția acțiunilor

Piața imobiliară din Dubai atrage românii, dar rămâne una de nișă / Este un recul pe piața din România, dar aceasta rămâne încă atractivă pentru investitori, spun agenții imobiliari/ Care este profilul investitorului român în imobiliarele din Dubai

ANALIZĂ Expansiunea discretă a Ungariei în România: companii și afaceriști apropiați de Viktor Orban cumpără business-uri românești

ANALIZĂ. Cei mai importanți angajatori IT din România au renunțat la sute de salariați într-un an. Compania care conducea topul din 2023 a rămas fără 1.000 de angajați în 2024

Imperiul Pavăl: de la un magazin modest în Bacău în 1992 la un gigant cu investiții de peste 20 de miliarde de lei în 2025 / De la bricolaj, imobiliare și construcții, la energie, agricultură, pharma și turism – ANALIZĂ Economedia

ANALIZĂ Economedia. Unde se va situa România în clasamentul european al taxării, după majorările anunțate de Guvern / Avertisment: Pierdem principalele avantaje și competitivitate, ce punem în loc?

ANALIZĂ Tablou în piața muncii: Rata șomajului a ajuns în primul trimestru al anului la cel mai ridicat nivel din 2020 încoace/ Numărul de persoane ocupate a scăzut cu aproximativ 323.000 în interval de un an. Ce urmează?

ANALIZĂ Bursa de la București, printre cele mai ieftine din regiune și cu dividende generoase / Ungaria ne-a depășit la randamentul dividendului și este chiar mai ieftină decât România

ANALIZĂ Băncile românești listate la bursă sunt mai ieftine în termeni de profitabilitate comparativ cu cele din regiune. La ce multipli se tranzacționează acțiunile BRD și Banca Transilvania comparativ cu bănci din Austria, Cehia, Croația, Grecia, Ungaria, Polonia și Slovacia

ANALIZĂ Ce industrie de apărare are România. De la scandaluri, politizare și subfinanțare, la noul context european, care aduce finanțări uriașe de Apărare pentru țările UE

ANALIZĂ Economedia: Tot mai multe mașini chinezești, și noi și rulate, pe șosele românești

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

Analiză. Transportatorii români iau locul celor polonezi pe piețele europene, cu flote mari și șoferi gata să călătorească în întreaga UE / Provocări din cauza stagnării economice și a crizei fiscale, care crește taxe și reduce avantajul de cost

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

“Pentru mine, contextul plecării a fost cumva după facultate. Mi-am dorit să văd cum este și în afară. Aveam foarte mulți prieteni la Paris ,vizitam Parisul foarte des și îmi plăcea orașul. De fapt, s-a ivit o oportunitate: pe vremea respectivă – nu știu dacă asta se mai întâmplă acum – se dădeau aceste burse ale guvernului francez și am îndrăznit, gândindu-mă că nu poate să fie foarte greu. Am aplicat la o astfel de bursă și cred că de aici a venit mai degrabă ideea de plecare. Prin bursa respectivă, puteai să studiezi și să te susții o perioadă de timp în Franța”, povestește Raluca Șoaita.

Tânăra începuse munca de proiectare în România și ar fi vrut să se axeze pe domeniul medical, dar a ajuns să studieze patrimoniul orașelor orientale.

“Inițial, am vrut să studiez în zona de medical, pentru că deja aveam experiență în sectorul acesta, deja lucram cu o companie din Sibiu în proiectarea de spitale și cumva am căutat asta. Dar nu exista neapărat o specializare în sensul acesta și mai degrabă găsisem programe legate de urbanism, de proiecte macro și cumva încercasem să aplic în  zona aceasta, dar neavând nicio specializare în urbanism nu puteam să fiu admisă. Într-un final, am ales să studiez într-un program care analiza patrimoniul orașelor orientale. Nu avea neaparat legătură cu medicalul, dar a fost foarte interesant că am făcut asta. Postmaster-ul a durat 2 ani și ceea ce este interesant este că am intrat în contact cu arhitectura și cu o cultură pe care nu o cunoșteam foarte bine și mi-am dat seama de ideea aceasta – cum, prin arhitectură, poți foarte bine să surprinzi elemente esențiale culturale și contextuale, era foarte interesantă ideea de context. Și cumva a rămas și în arhitectura pe care noi o practicăm astăzi ideea aceasta de context și de cultură a zonei sau a spațiului în care se întâmplă proiectul”, spune Raluca Șoaita.

Întoarcearea în România

Arhitecta a rămas la Paris pentru mai mult timp decât durata studiilor, începând să și testeze piața muncii. O vreme, a făcut naveta între Franța și România.

“Gândul era într-adevăr să rămân, dar eu în același timp proiectam în continuare pentru compania din Sibiu de la distanță. Lucram în zona de medical și îmi plăcea foarte mult chestia asta, iar în Franța nu reușisem să ajung în domeniul respectiv, pentru că în Franța lucrurile sunt foarte bine stabilite, adică dacă nu ai experiență de proiectare medicală este foarte greu să fii luat într-o firmă, mai ales la nivelul de experiență pe care eu deja o aveam. Și atunci, la un moment dat, pentru că oportunitățile erau mult mai mari în România, pentru că proiectele mergeau foarte bine la Sibiu și în țară, făceam naveta. Veneam în România o dată pe lună, îmi verificam șantierele, stăteam o săptămână și lucram la distanță. Oportunitatea era mult mai interesantă în România și am decis, împreună cu soțul meu, să ne întoarcem și să vedem cum putem să dezvoltăm aici”, spune Șoiata, care menționează că și contextual politic și social era “favorabil plecării”.

“Deja începuseră toate acele discuții legate de imigranți și atentate și așa mai departe. În 2012, ne-am întors în România. Am decis că ne întoarcem și pe fundalul acestor întâmplări și am făcut foarte bine că am luat această hotărâre atât eu, cât și soțul meu, pentru că în România oportunitățile erau mult mai mari pentru oameni care doreau să dezvolte singuri business-uri și care aveau o viziune în sensul acesta. Zona de medical, de proiectare medicală nu era deloc dezvoltată și evoluția putea să fie foarte mare”, spune arhitecta.

De fapt, pe piața din România era loc.

Cum s-a făcut transferul spre România?

“Am venit și am stat într-o vacanță de vară, trei luni, ca să vedem dacă lucrurile sunt în regulă, să testăm și după aceea am decis. De fapt, eu terminasem masterul și căutam de lucru, pentru că ideea era să rămân și mi-am dat seama că de fapt va fi foarte greu și că salariile pentru cei care aveau nivelul meu de școală în Franța erau foarte mici. Era foarte complicat. Condițiile care îmi erau propuse în România și faptul că puteam să am o echipă a mea și să lucrez, să-mi dezvolt partea asta de proiectare, de medical erau mult mai atrăgătoare. De fapt, de aici a și venit decizia aceasta. Iar soțul meu inițial m-a urmat, el făcând un maser în zona de cultural – tot așa, un domeniu foarte complicat în România și foarte la început. Dar cred că pentru că avem o mentalitate de antreprenori ni s-a părut mai degrabă incitant decât ne-am speriat”, spune Șoaita.

Aceasta menționează că ține încă legătura cu Franța și că familia are prieteni francezi, atât acolo, cât și la București. “Comunitatea franceză este foarte mare, ne-am atașat de ei, folosim limba în continuare și ne  bucurăm cumva de toată partea asta culturală în continuare. Că asta e ceea ce ne lipsește la București astăzi. Și călătorim mult, ca să satisfacem această nevoie, dar cred că am luat cea mai bună decizie în momentul respectiv”, concluzionează arhitecta.

La întoarcere, Raluca Șoaita a lucrat în continuare pentru firma din Sibiu, Polisano, care urma la vremea respectivă să dezvolte un lanț de spitale private.

Aceasta vorbește despre această etapă ca fiind una foarte interesantă din punct de vedere profesional, cu muncă în echipă multi-disciplinară, însă după colapsul Polisano tânăra arhitectă a luat-o pe drumul antreprenoriatului, fondânt Tesseract Architecture.

“La un moment dat, Polisano s-a închis, partea asta de construcții și proiectare a fost desființată și în momentul respectiv am înființat biroul. Biroul este din 2015, dar efectiv lucrul pe proiecte a început prin 2017, când am început cu Dăruiește Viață o serie de proiecte de amenajare în secții existente de spital. Cam în 2017 a început activitatea intensă în birou și am început să și avem angajați în firmă, la început unu-doi, apoi mai mulți, în funcție de proiectele care care au venit”, spune Șoaita.

Piața din România și antreprenoriatul în arhitectură

Aceasta se întorsese în România pe o piață în care, spune ea, “era foarte mult loc”.

“Nu era expertiză aproape deloc. Nici astăzi nu este foarte multă expertiză în zona asta și oricum nici astăzi nu sunt birouri care sunt dedicate pe acest segment. Nu a fost gândită niciodată direcția aceasta ca o nișare. În mintea mea a fost de la început că asta trebuie să se întâmple, pentru că îmi și place foarte mult să proiectez medical. Ca să ajungi să poți să înțelegi fluxuri, funcțiuni și să fii tot timpul actualizat, nu e de ajuns dacă ai un proiect o dată pe an. Adică ar trebui să fii în acest mediu zi de zi și noi asta facem”, spune fondatoarea Tesseract.

Aceasta menținează că echipa are în portofoliu și proiecte pe alte funcțiuni și explică ce înseamnă, la nivel de business, proiectele medicale.

“E adevărat că, pentru cash flow, și pentru a ne susține cumva salariile și așa mai departe aveam și proiecte industriale care erau mult mai ușor de încasat, adică le realizam și în câteva săptămâni deja erau terminate, încasam și era mai ușor de susținut echipa. La medical, era un pic mai complicat, pentru că proiectele sunt mari, se derulează pe perioade foarte lungi și atunci, pentru cash flow, era destul de complicat, mai ales la început de drum. Ceea ce am făcut este că am rămas în zona asta de nișare. A fost foarte greu la început. Să aduci în echipă arhitecți care își doresc să facă medical nu este ușor. În plus, eu venind din Cluj, pentru că facultatea am terminat-o la Cluj, lucram în Archicad (soft de arhitectură, n.red) și Bucureștiul nu e neapărat pregătit pentru asta sau nu era pe vremea respectivă și erau foarte puțini arhitecți care de fapt lucrau în Archicad. Era greu de găsit membri de echipă care cumva să se integreze în ceea ce aveam eu nevoie. A fost foarte greu, la început nu eram cunoscuți”, povestește arhitecta.

Așa că echipa a investit în comunicare.

“Erau mai multe puncte care ne interesau. O dată, partea aceasta de angajări. Era foarte important ca oamenii să cunoască ceea ce facem noi și să înțeleagă că Tesseract face medical și aici este expertiza și că dacă vin în echipa noastră asta vor face. Dar, pe de altă parte, era și latura asta de educare, pentru că e un domeniu care nu este neapărat foarte cunoscut și nu există proiecte făcute în ultimii 30 de ani, sunt foarte puține proiecte făcute în România.  E foarte greu să-ți faci o experiență dacă nu există această practică. Și atunci, cumva, cred că am simțit și nevoia asta de educare a celor care sunt interesați – manageri de spitale, șefi de secție, medici, inclusiv personalul care se ocupă de partea administrativă din spitale. Și am început să facem comunicare, am început să fac conferințe, să vorbim despre segmentul medical și cumva și partea asta de angajări și de a găsi oameni a devenit din ce în ce mai mai facilă. Astăzi, primim CV-uri fără să avem neapărat deschise sesiuni de angajări”, spune antreprenoarea.

Munca la spitalul de la Marie Curie, pentru copiii cu boli grave din România

Tesseract a ajuns să aibă în portofoliu o serie de centre medicale, dar cel mai vizibil proiect al biroului este spitalul pentru copii construit la „Marie Curie” de Asociația Dăruiește Viață, fondată de Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu. Un proiect ridicat din donații.

“Cred că a fost un mare noroc că am avut ocazia aceasta să întâlnesc un client deschis, un client care atunci când îți întinde foaia de lucru aceasta este complet albă. Cred că asta a fost important – că au susținut cumva ideile noastre și ne-au ascultat și toată consultanța noastră a fost tot timpul binevenită. Cred că a fost foarte important, pentru că așa am putut să facem lucruri, să aducem inovație, am putut să aducem în proiect elemente care în România nu au mai fost realizate înainte. Am putut să facem cercetare în spațiile din spital, pentru că au susținut și ele (fondatoarele ONG-ului) și spitalul acest proces. Am avut antropologi, care au stat în secție timp de o săptămână, ca să înțeleagă felul în care este folosit spațiul, am avut workshop-uri cu pacienții, cu personalul medical și cu părinții ca să înțelegem care sunt nevoile lor. Toate demersurile acestea au fost susținute și au dus la niște îmbunătățiri în zona asta de proiectare, de medical, pe care altfel nu aveam cum să le descoperim“, spune arhitecta.

Acesta menționează câteva exemple aparent simple, dar de impact în spital, având în vedere că mulți dintre pacienți și părinții lor vin de departe.

“Părinții vin și cu toate materialele necesare și atunci ai o grămadă de lucruri și lucrușoare care stau în cameră și acestea duc la imposibilitatea unei igiene și la curățarea camerei, astfel încât pacienții care suferă de boli oncologice și care au imunitate scăzută să nu fie afectați. Și atunci am propus dulapuri în care aceștia să-și pună lucrurile. De asemenea, părinții aveau nevoie de un spațiu în care să se retragă uneori din fața copiilor sau să lucreze, pentru că unii dintre ei stăteau în spital luni de zile și trebuiau să întrețină și familia în continuare. Am făcut un spațiu de genul acesta. Prin faptul că am avut ocazia asta să facem și analize detaliate și cercetare, am avut timpul ăsta, am avut susținerea, cumva, eu cred că am dus un pic mai departe proiectarea de spital. Și astăzi, când avem vizite din mediul internațional, de la arhitecți care proiectează în afară spitale, sunt impresionați. Pentru mine, asta a fost proiectul de la Marie Curie, a fost un client care a susținut ceea ce noi am dorit să facem, iar acum, mergând înapoi în spital, ne dăm seama că lucrurile astea funcționează”, spune arhitecta.

Șoaita are și câteva momente de feedback care i-au rămas în minte, ca să îi confirme această concluzie.

“A fost un fel de sărbătorire a unui an de spital și, în momentul respectiv, era o fetiță care plângea în hohote, spunând că nu vrea să plece acasă, pentru că la spital este foarte frumos. Iar unul dintre medici a spus că el simte în fiecare zi când vine la spital că e ca atunci când era mic și pleca în străinătate. Pentru noi asta nu înseamnă altceva decât că lucrurile acestea funcționează”, spune Șoaita.

Munca la spital a însemnat, de asemenea, colaborare cu medicii.

“Asta încercăm să facem oriunde aceștia sunt dornici. Unii se implică mai mult, alți mai puțin. Dar am colaborat, am avut ședințe de ore întregi, în care am stat în fața calculatorului și i-am plimbat prin spital, prin fiecare secție în parte, prin fiecare cameră, ca să înțeleagă mobilier, să înțeleagă cum funcționează fluxul și așa mai departe. Și asta a fost o treabă foarte benefică, pentru că am corectat din proiect și am adaptat spațiul la nevoia lor adevărată și asta s-a văzut și ulterior, pentru că au fost foarte puține modificări de fapt solicitate ulterior pe zona de de mobilier”, spune arhitecta.

Perspectivă după experiența diasporei: cum s-a schimbat România?

Întrebată cum arată România, văzută de cineva întors din diaspora, Raluca vorbește în primul rând despre siguranță. Și adaugă că progresul este vizibil pe mai multe paliere.

“Cred că unul dintre lucrurile care mie mi se pare foarte important în România este că există un fel de siguranță în continuare. Nu-mi este teamă că se va întâmpla ceva atunci când îmi las băiețelul la școală . Există totuși un bun simț legat de familie, de cei din jur. Oamenii sunt un pic mai altruiști și asta mi se pare important. România a evoluat foarte mult, vizibil, vedem asta în construcții, vedem asta în produsele care sunt disponibile, în oameni și așa mai departe. Mergem de atâta vreme la Festivalul Enescu, care se întâmplă din doi în doi ani și sălile sunt pline astăzi, deși acum 10 ani erau jumătate goale și oamenii înțeleg ce se întâmplă acolo. Mie mi se pare că România a evoluat foarte mult în ultima vreme, iar Bucureștiul mai mult decât tot restul țării. Este vizibil acest lucru. Probabil că ne punem întrebări legate de sistemul sanitar, de sistemul de învățământ și așa mai departe. Bineînțeles că mai sunt foarte multe lucruri de făcut și este complicat. Dar cred că pentru mine este foarte importantă starea asta de bine, mai generală și mai naturală, pe care o simt când sunt acasă”, spune Șoaita.

Ce lipsește, ce nu merge, unde ar fi de lucru?

“Din Franța, îmi lipsește partea de cultură. Soțul meu conduce o galerie de artă contemporană și acolo cumva avem ocazia să participăm la evenimente culturale, dar e destul de puțin reprezentată această latură în România, dar din ce în ce mai mult în ultimii ani. Și cred că și pe partea aceasta de sistem sanitar este o mare problemă, adică în continuare spitalele arată cum arată. Bineînțeles că există un sistem privat, dar cred că toată lumea ar trebui să poată să ajungă într-un spațiu în care să fie tratat cum trebuie. S-au făcut pași, dar este încă greu. Adică avem standarde care, chiar dacă au fost actualizate, se se contrazic sau care nu s-au dus până la capăt. Nu se favorizează neapărat echipele cu experiență care să proiecteze spitalele și, din punctul meu de vedere, se cheltuiesc bani inutil în acest sens, pentru că suntem chemați la sfârșit de proiect, când trebuie să reparăm ceea ce nu s-a întâmplat înainte, sunt studii de fezabilitate făcute prost, subevaluate serviciile. Sunt mulți pași de făcut, dar există totuși o conștientizare. Mi se pare că totuși cumva și zona aceasta de ONG-uri și societatea civilă încep să funcționeze din ce în ce mai mult. Se vede chestia asta. Sunt totuși câteva exemple de lucruri și de spitale făcute cum trebuie, inclusive publice. Noi lucrăm la extinderea de la Marie Curie, cumva tot medicalul se va transfera într-o clădire nouă, lucrăm pe Târgu Mureș, pe Institutul Inimii, o clădire complet nouă. Institutul Inimii are un personal extraordinar, fac foarte multe inovații și în zona de medicină. Lucrăm la Tecuci pe un spital care se construiește. E adevărat că multe proiecte rămân în sertare momentan și finanțările nu sunt neapărat, cred eu, direcționate prioritizând exact pe o nevoie principală, dar lucruri s-au întâmplat”, consideră arhitecta.

A meritat reîntoarcerea?

“Din punctul meu de vedere, sigur da. Nu aș fi putut face în Franța ceea ce fac aici, la nivelul acesta e cercetare în arhitectură și la nivelul acesta de detaliere și la nivelul acesta macro pe care îl abordăm noi în în Tesseract”, spune arhitecta.

De asemenea, România e o piață în care se pot găsi proiecte.

“Eu cred că, dacă îți dorești, acum în România este foarte mult de lucru, pentru că sistemul sanitar este deficitar. De lucru este foarte, foarte mult. Bani sunt. Eu cred că e doar o discuție de cum îi direcționezi și cum educi piața astfel încât să facă aceste investiții cum trebuie. Dacă la început eram frustrați la fiecare pas, eu cred că astăzi se întâmplă foarte multe lucruri. Și aici pot să dau exemplul umanizării. Acum 15 ani, când povesteam în conferințe despre umanizare, se râdea de mine și îmi aduc aminte de un manager care a spus la un moment dat că, în spitale, fluxurile sunt importante și funcțiunile. Ce e e asta cu culorile? Și astăzi umanizarea este trecută în caietele de sarcini de la licitații ca obligatorie. Sau în ghiduri de de finanțare. Ghidurile de finanțare pe fonduri europene au punctaj pentru starea de bine, deci lucruri se întâmplă. Din perspectiva asta, da, cred că alegerea mea este foarte bună și cred că România este într-un trend de creștere“, menționează Șoaita.

Aceasta constată că are în jurul său exemple de tineri care s-au întors în România și care au reușit să progreseze în domeniile în care activează.

“Soțul meu (Andrei Breahnă, fondator Gaep, n.red.) a început de la zero galeria de artă și merge foarte bine. În 10 ani și-au făcut un public de colecționar și de prieteni în jurul galeriei și funcționează și sunt foarte multe exemple de tineri care care se întorc și reușesc”, spune arhitecta.

Munca și spitalele în lucru

În ceea ce privește activitatea curentă, arhitecta antreprenoare spune că biroul are în lucru o serie de proiecte și pregătește participarea la alte licitații, în zona medicală.

“Lucrăm la Marie Curie, la o extindere, am făcut un master plan pe întregul sit, cumva am încercat să gândim din perspectiva reorganizării întregul sit astfel încât să eficientizăm partea asta de circulație în spital. E foarte important cum te conectezi cu anumite secții și acum lucrăm pe baza lui. Chiar suntem în faza de depunere avize pentru o primă etapă, inclusiv cu gândul de a intra un pic și în clădirile existente și a le reconverti în alte tipuri de funcțiuni, pentru că este nevoie și de o zonă administrativă, de universitar, de cercetare și așa mai departe. E în șantier proiectul de la Târgu Mureș, un proiect foarte interesant. Mai avem foarte multe DALI-uri (Documentație de Avizare a Lucrărilor de Intervenție), SF-uri (Studii de Fezabilitate), lucrăm la Cluj, pe Institutul Oncologic, pentru extindere, pentru a eficientiza un pic zona de bloc operator și ATI, la spitalul de la Lugoj, unde am realizat studiul de fezabilitate și conceptul. Sunt multe, multe de medical, licităm foarte mult, pentru că sunt foarte multe licitații. Programul Național de Sănătate a adus foarte multe licitații în zona asta de medical. Licităm foarte mult împreună cu constructori, deci pregătim  oferte pentru următoarea perioadă”, spune Șoaita.

Aceasta a lansat recent și o carte: povestea Spitalului de la Marie Curie, construit de Dăruiește Viață, transpusă în volumul “Conexiunile arhitecturii care vindecă”, scris alături de Ana Maria Patroi.

“M-am bucurat de ea și probabil că o să facem o serie de de conferințe prin țară, ca să o prezentăm publicului interesat”, spune arhitecta.

Efectele experienței franceze

Am întrebat-o pe Raluca Șoaita și ce a rămas în practica actuală din experiența franceză, iar răspunsul a venit rapid: o “politică” a pașilor mici.

“Partea aceasta de cercetare am făcut-o întotdeauna, pentru că nu cred că merge altfel. Dar experiența din Franța cred că m-a ajutat să îmi dau seama că nu totul este perfect și că sunt importanți și pașii mici. Îmi aduc aminte că profesorii de acolo nu ne criticau niciodată soluțiile, oricât de anapoda erau, ci mai degrabă ne ajutau cu pași mici să îndreptăm lucrurile, adică interveneau într-un sens constructiv și optimist. Și cred că felul acesta de a face lucrurile l-am împrumutat și îmi place și mie. Adică sunt conștientă că în România suntem tot timpul într-o zonă de gri, adică nu e nici alb, nici negru. Cu fiecare pas pe care îl fac zi de zi, pot face un pic mai bine, astfel încât sistemul medical să fie să fie într-o formă mai bună. Deci cumva cred în chestia asta – de pași mici, care la un moment dat se vor vedea. Și se vede deja”, spune Șoaita.

Aceasta consideră, la ani distanță, că experiența străinătății e una care “merită din plin”.

“Cred că este bine să vezi. Există o presiune socială că în afară este mai bine și cred că și din perspectiva asta nu poți să înțelegi decât dacă testezi și pe pielea ta. Am o colegă din birou care a plecat în Barcelona și care se simte foarte confortabil acolo, dar vine în România foarte des și stă cu noi la birou câte o zi când vine, pentru că îi e dor de noi. Deci cumva recomand chestia asta, cred că este foarte bine pentru noi toți, să testăm, pentru că altfel n-avem cum, din experiența altora, să ne asigurăm că nu am greșit. Și vei sta cu gândul acesta o perioadă de timp. Iar din perspectiva studiilor este important, pentru că sunt atâtea abordări și este important să vezi tipurile de inovații, să vezi că există niște cutume locale, că există niște bench mark-uri care nu se pot neapărat oricând aplica în toate țările. Adică cumva să înțelegi ce înseamnă internațional”, concluzionează Șoaita.

Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.

Citește AICI episoadele anterioare din seria Cei care se întorc:

Cei care se întorc. Ciprian Chiorean, general manager SD Worx România, s-a întors acasă după 25 de ani de diaspora și popasuri în 10 țări. “România este o țară a oportunităților, în plină dezvoltare”/ “Un lucru care lipsește: predictibilitatea”

 IT-ist la Microsoft în SUA, antreprenor în România. Mihai Negrea a revenit acasă, la Timișoara, și a lansat o platformă care urmărește licitații publice

Ana Horhat a studiat arhitectura grădinilor la Roma, a revenit în România și a ajuns să lucreze cu echipe care câștigă concursuri de proiecte publice: “A meritat extrem de mult să mă întorc. Nu cred că în Italia aș fi avut posibilitatea să ating performanțele pe care le-am atins aici”

Ioana Ciuciu a revenit în România, ca să predea IT la Cluj, după studii și muncă în Franța și Belgia: “Este enormă diferența între studenții de acum și felul în care eram noi când am plecat din țară”

Nicolae Ciocanea, specialist în construcția de tuneluri în străinătate, a revenit din Spania pe șantierele de infrastructură din România: „Mă bucur că m-am întors. Chiar dacă de mâine aș câștiga mult mai puțin, ești acasă”

Adrian Pică, de la Singapore și Bolt Estonia la antreprenoriat în digitalizarea vânzării de asigurări în România. Despre românii din diaspora: “Categoric există un interes de implicare mai mare. Mulți dintre ei poate ar fi dispuși să investească în afaceri în țară”

Costin Raiciu, profesor la catedra de Calculatoare de la Politehnică, a revenit la Bucureşti după un doctorat în Londra: “Nu e niciun fel de regret”/ “Impactul tău personal poate să fie mult mai mare aici decât în altă parte”

 Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii în Franța și teză de doctorat despre problemele dezvoltării urbane din România: “Mulți m-au întrebat de ce am dat Parisul pe București”/ “Ai un fel de libertate mai mare. Nu e o aglomerație urbană atât de densă și de strivitoare ca în marile capitale ale Occidentului”

Dragoș Dușe s-a întors din Germania și a fondat Synaptiq, un start-up care vrea să ducă Inteligența Artificială în tratamente oncologice: „Am găsit o Românie care progresează, o Românie în care există oportunități”

Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate. Fondatorul Code for Romania: “Există niște schimbări de fațadă, de poleială, dar cred că cele de substanță nu s-au petrecut niciodată”

VIDEO Economedia lansează seria „Cei care se întorc”. Marius Dumitrașcu, fermier în Vaslui, a revenit după 18 ani acasă, unde își