Sursa foto: Pixabay
România și Bulgaria speră ca, în curând, să ridice două noi hidrocentrale pe Dunăre în pofida unor îngrijorări crescânde legate de impactul acestora asupra mediului și asupra siguranței de ordin nuclear, scrie Euronews. Prima dintre cele două noi hidrocentrale s-ar afla între Turnu Măgurele (România) și Nicopole (Bulgaria), iar cealaltă ar lega orașul românesc Călărași de Silistra, un oraș din Bulgaria. Atunci când ele vor intra în funcțiune, peste 10 sau 15 ani, ele se vor adăuga celor 700 de baraje și de diguri existente deja de-a lungul Dunării și al unor afluenți ai acesteia.
Este vorba despre al doilea fluviu ca mărime din Europa, cu un curs de peste 2800 km., care trece prin zece țări – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Ucraina și Moldova.
Guvernele Bulgariei și României susțin proiectele, considerându-le drept un mijloc de impulsionare a suveranității energetice prin folosirea unor importante resurse comune.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
“Este momentul ca Bulgaria să profite de resursele sale naturale”, afirmă Ministerul Energiei din Bulgaria pe pagina sa de pe internet. În același timp, ministrul român al energiei, Sebastian Burduja, a declarat pentru Euronews că primul baraj “este considerat o investiție profitabilă, având o importantă capacitate de peste 800 MW putere instalată, din care Bulgariei îi va reveni jumătate”.
Impact “imens” asupra mediului din zonă
Dar deși există un sprijin politic în privința continuării proiectelor, viabilitatea acestor hidrocentrale ridică multe semne de întrebare din punctul de vedere al mediului. Impactul asupra celor două maluri va fi enorm. „În zonă există sute de insule, care sunt extrem de valoroase”, a declarat pentru Euronews Ulrich Eichelman, președintele de la RiverWatch, o organizație nonprofit care monitorizează starea apelor europene. Construirea digurilor de pe cursul inferior al Dunării ar scufunda multe dintre aceste insule. „Aceste zone au devenit probabil ultimul refugiu pentru mai multe specii de sturioni și de heringi. Pentru toate aceste specii, efectul va fi mortal și va ajunge până la Marea Neagră”, a mai adăugat el.
Raportul de mediu care vizează Strategia Energetică a României din perioada 2019 – 2030, în care fusese inclus inițial proiectul Turnu Măgurele – Nicopole, provocase îngrijorări cu privire la soarta zonelor pe care centrala le va tăia: Corabia – Turnu Măgurele și Suhaia.
Aceste zone au o importanță ecologică din cauză că oferă un habitat natural și seminatural, cu păduri de foioase, de sălcii și păduri de plopi. Regiunea adăpostește și cuiburile unor specii de păsări incluse pe lista din cadrul Directivei UE (pe această temă), precum ciocănitorile, stârcii galbeni și egretele mari.
Posibilele efecte negative depășesc aceste zone protejate, peisajele riscând să sufere transformări semnificative din cauza efectelor acestor hidrocentrale. „Atunci când fluxul apei este mai sărac în sedimente, acesrea fiind blocate de dig, va începe un proces de erodare a coastelor, care ar afecta Delta (Dunării) și Marea Neagră, cu cosecințe și asupra ecosistemelor și asupra biodiversității lor”, a declarat pentru Euronews Camelia Ionescu, șefa FreshWater Project din cadrul filialei din România a WWF (World Wide Fund for Nature – organizație ecologică elvețiană, înființată îm 1961, n. red.).
Strivită între sedimentele din Dunăre și apa Mării Negre, Delta Dunării s-ar afla în fața unei iminente distrugeri. Delta (Dunării), cea de-a doua mare deltă din Europa, este cea mai bine păstrată de pe continent, fiind un paradis al diversității, cu habitaturi, cu o floră și cu o faună de mare bogăție.
Siguranța nucleară în pericol?
O scădere a cursului apei ar putea afecta și centrala nucleară de la Cernavodă, din România, situată în apropierea ambelor hidrocentrale propuse.
Centrala nucleară contează pe apele Dunării pentru a-și răci reactoarelr. Prin cele două reactoare noi plănuite, necesarul de apă al centralei ar urma să crească, iar o alimentare insufucuentă ar spori pericolul unor accidente sau ar putea opri funcționarea. Și, în sfârșit, cele două proiecte ar putea intra în conflict cu alte asemenea, deja
evaluate.
„Există deja un proiect între România și Bulgaria, numit Fast Danube, cu un studiu de fezabilitate finalizat,. care caută soluții vizând îmbunătățirea navigației pe Dunăre”, a subliniat dna Ionescu de la WWF România.
„Există un conflict, dacă, pe de-o parte, vorbim despre soluții hidrotehnice menite să îmbunătățească navigația, în timp ce, pe de altă parte, investim în studii vizând construirea unor hidrocentrale”, afirmă ea, „având în vedere că asemenea planuri pot perturba serios navigația vaselor pe fluviu”.
ONG-urile își îndreaptă privirile spre UE
Pentru activiști, Uniunea Europeană are un rol-cheie, având în vedere că ambele țări speră ca UE să le finanțeze proiectele.
În ianuarie, anul acesta, Bulgaria a inclus hidroenergia în Viziunea sa Strategică detinată Dezvoltării Sectorului Energiei Sustenabile, anunțându-și intenția ca, până în 2030, să dispună “de noi capacități hiroenergetice de până la 879 MW” – o cifră apropiată capacității estimate a hidrocentralei de la Turnu Măgurele – Nicopole.
În urma acestui document, Greenpeace Bulgaria a dat guvernul în judecată, invocând absența unor dezbateri publice și a unei evaluri de mediu complete – niște condiții preliminare obligatorii pentru asemenea proiecte. Petiția a fost respinsă de instanță pe motiv că documentul nu este de interes public, nefiind obligatoriu.
„Impresia noastră este aceea că ei au pregătit documentul foarte rapid pentru a justifica renegocierea Planului Național de Redresare și Reziliență (RRF), având în vedere că el a apărut tocmai când parlamentul dorea să renegocieze planul și să nu reducă emisiile de CO2”, a declarat pentru Euronews Meglena Antonova, șefa Biroului Greenpeace Bulgaria.
RRF este un fond în valoare de 800 miliarde euro, înființat de UE pentru a impulsiona economia organizației, slăbită în urma pandemiei de CIVID-18, fond care vizează investiții în industria verde și în cea digitală.
”Uimitoare” venituri locale
Încă nu este clar de unde vor veni fondurile necesare finanțării hidrocentralelor. În 2018, numai centrala de la Turnu Măgurele – Nicopole urma să coste peste 2 miliarde euro, dar, dată fiind actuala rată a infliației, costuurile ar putea fi mult mai mari.
Ministrul român al energiei a făcut aluzie și la eventuale opțiuni la nivel europeam, cum ar fi Fondul pentru Modernizare și fondurile de cooperare transfrontalieră.
„Nu cred că vor face asta prin fonduri de redresare și reziliență la nivel național. Ei vor trebui să obțină aprobarea strictă pentru aceste fonduri ale UE”, afirmă dna Antonova, de la Greenpeace Bulgaria.
„UE poate avea un rol-cheie în moderarea acestui tip de procese, astfel încât statele membre să nu se mai implice în asemenea mega-proiecte fără să le examineze cu adevărat fezabilitatea și susținerea financiară, bazându-se doar pe promisiunile investitorului”, a mai adăugat ea.
Totuși, cei din țările respective par entuziasmați de aceste hidrocentrale, deși le recunosc impactul asupra mediului.
„Proiectul va asigura salariile și impzxitele la bugetul local, ceea ce va fi extraoordinar”, a declarat pentru Euronews Angela Dobre, o localnică dn Turnu Măgurele care conduce o organizație locală nonprofit. Ea era o reprezentată a constructorului atunci cănd proiectul a fost propus pentru prima oară, în ultimii ani ai comunismului, dar planul nu a fost niciodată finalizat.
Acest tip de proiect ar putea da o nouă viață unui oraș îmbătrânit, unde tineretului i se oferă puține oportunități. „Un proiect de o asemenea îndrăzneală ar necesita numeroși specialiști. Aici ar lucra un număr imens de oameni”, a spus ea.