sursa foto: Pexels/ Loïc Manegarium
Thane Gustafson, profesor de științe politice la Georgetown University (Washington, SUA) și autorul cărții „Klimat spune că o întrerupere completă a transportului de gaze către Europa ar costa Gazprom între 203 milioane dolari și 228 milioane dolari pierderi pe zi. Așadar, dacă un astfel de embargo ar dura trei luni, pierderile s-ar ridica la aproximativ 20 miliarde dolari, se transmite într-o analiză publicată pe The Economist.
O astfel de pierdere ar fi fost devastatoare pentru economia sovietică șubredă, care se baza în mare măsură pe valuta obținută prin vânzarea de gaz către Occident. Dar Rusia are astăzi aproximativ 600 de miliarde de dolari în rezervele sale de la banca centrală și ar putea face față cu ușurință unei astfel de lovituri.
În ceea ce privește întreruperea furnizării de gaz s-ar limita doar la instalațiile care tranzitează Ucraina, ca în 2009, Europa s-ar descurca, se precizează în analiză. Gazprom a redus deja fluxul de gaz prin Ucraina, iar Citigroup, una dintre cele mai puternice bănci din lume, spune că nivelul este la jumătate față de anul trecut și la un sfert față de 2019.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Slovacia, Austria și Italia, printre cele mai afectate țări
În cazul în care Putin ar întrerupe toate gazele către Europa, nu este surprinzător că ar fi probabilă o întrerupere imediată. Acest lucru s-ar simți cel mai acut în Slovacia, Austria și părți ale Italiei. Dintre marile țări europene, Germania este cea mai vulnerabilă din cauza faptului că Germania a închis trei dintre cele 6 centrale nucleare care i-au mai rămas, încercând să-și ducă până la capăt planul de renunțare la energia nucleară și de a se concentra pe cea regenerabilă.
Astfel, din aceste motive, Germania este cel mai mare consumator de gaze din Europa, care reprezintă aproximativ un sfert din consumul total de energie, Rusia furnizând peste jumătate din importurile sale de gaze.
Diplomații europeni și americani se luptă pentru a asigura o producție crescută de gaz natural lichefiat care să fie expediat în Europa de la marile firme energetice din America și Qatar. Michael Stoppard de la IHS Markit, reprezentantul unei firme de cercetare, consideră că există puțină capacitate de producție disponibilă în afara Rusiei și că „aprovizionarea cu răspuns rapid” disponibilă în America nu poate ajuta prea mult Europa, deoarece „facilitățile sale de export funcționează deja la maxim”.