Sursa foto: Nikolay DOYCHINOV / AFP
La opt luni de la invadarea Ucrainei de către Rusia, cele 27 de state membre ale UE au înlocuit aproximativ 80% din gazele naturale pe care le primeau de la Moscova, arată o analiză The Guardian.
Cele mai proaste scenarii s-au acumulat în lunile de vară. Ministrul german al economiei a avertizat în legătură cu închideri industriale “catastrofale”, cu ruperea lanțurilor de aprovizionare și cu șomajul în masă. Președintele Franței i-a îndemnat pe cetățeni să reducă încălzirea. Spania a întrebat de ce țările care nu au devenit dependente de gazul rusesc ar trebui să-și salveze vecinii care le-au dat lecții de disciplină fiscală în trecut.
Între timp, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a prezis cu bucurie că europenii vor “îngheța în casele lor” pentru că nu s-au gândit la consecințele sprijinului acordat Ucrainei. “Frigul vine în curând”, a spus el, amenințător, în iunie anul trecut.
Dar, pe măsură ce Uniunea Europeană intră în ultima lună a iernii meteorologice din 2023, semnele devin tot mai clare că membrii săi au depășit o criză istorică – și nu doar pentru că “generalul Frost” s-a dovedit a fi un adversar mai blând decât a prezis Medvedev.
La opt luni de la momentul în care trupele rusești au pus piciorul pe teritoriul Ucrainei, blocul celor 27 de state europene a înlocuit aproximativ 80% din gazele naturale pe care obișnuia să le atragă prin conductele cu Rusia, construind rapid o nouă infrastructură pentru gazele naturale lichide, găsind modalități creative de a se ajuta reciproc pe fondul penuriei și aplicând cu succes politici de economisire a energiei, arată analiza.
De exemplu, Țările de Jos, cel mai mare producător de gaze naturale din UE, se bazau pe gazul rusesc pentru 15-20% din aprovizionarea sa, în timp ce își reducea uriașul zăcământ de la Groningen, dar și-a dublat capacitatea de import de GNL cu unități de depozitare și regazificare la Rotterdam și Eemshaven.
Acesta a folosit capacitatea suplimentară pentru a satisface cererea internă – pe care a reușit să o reducă cu 22% față de mediile din anii precedenți – și pentru a furniza surplusul de gaze către Republica Cehă, Germania și Franța. Ca și în alte părți, prețurile la energie pentru consumatori au crescut vertiginos, dar au fost subvenționate și plafonate.
“A existat un moment, toamna trecută, când m-am temut că unele guverne europene vor răspunde la criză prin prioritizarea propriilor surse de energie și nu vor mai face schimb cu vecinii lor, ceea ce ar fi fost devastator din punct de vedere economic și politic”, a declarat Simone Tagliapietra, expert în energie la thinktank-ul Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
Prețurile spot la gaz au scăzut luni la aproximativ 55 de euro pe megawatt oră (MWh), un nivel văzut ultima dată înainte de începerea războiului din septembrie 2021, în scădere de la 330 de euro/MWh la sfârșitul lunii august anul trecut.
Pe parcursul întregului an trecut, cererea de gaze în Uniunea Europeană a fost cu 12% mai mică decât media din perioada 2019 – 2021, estimează Bruegel.
Germania, destinată întotdeauna să suporte greul efortului de șantaj al lui Putin în privința gazelor, din cauza dependenței sale ridicate de exporturile de energie din Rusia, a reușit să folosească în 2022 cu 14% mai puțin gaz decât a făcut-o în medie în anii 2018 – 2021. Intră în februarie cu rezervoarele sale de stocare a gazelor pline în proporție de 80%, față de 36% în acest moment anul trecut.
Chiar dacă prețul ridicat al gazelor și-a pus amprenta asupra industriei germane, pagubele nu au fost până acum catastrofale.
Țările nordice au avut și mai mult succes în reducerea consumului de gaze, Danemarca reducând cererea totală – pentru producția de energie, industrie și încălzire domestică – cu 24%, Suedia cu 36% și Finlanda cu 47% (deși gazele naturale au reprezentat doar 5% din necesarul său global de energie).
În vara anului trecut, unele state din sudul Europei și-au manifestat inițial reticența față de împărțirea în mod egal a poverii economiilor de energie. Spania a fost de acord cu o reducere de 7-8% a consumului de gaze naturale, după ce a susținut că obiectivul uniform de 15% nu era pur și simplu echitabil pentru țările care, ca și ea, nu erau puternic dependente de gazul rusesc și care “și-au făcut temele” în ceea ce privește diversificarea surselor de aprovizionare cu energie.
În Franța, efortul de economisire a energiei a devenit o luptă dificilă, deoarece mai multe reactoare nucleare franceze cheie au fost supuse unor lucrări de întreținere sau de siguranță tocmai când era nevoie de ele mai mult ca niciodată.
De la începutul lunii mai și până la sfârșitul lunii octombrie, aproximativ jumătate din cele 56 de reactoare ale Franței au stat inactive din cauza lucrărilor de reparații, transformând țara din cel mai mare exportator de energie electrică din Europa într-un importator net. Una dintre țările care și-a mărit exporturile de electricitate către Franța în acea perioadă a fost Germania, care, la rândul său, a importat mai mult gaz de la vecinul său vestic.
Până la jumătatea lunii ianuarie, 73% din flota nucleară a Franței era din nou în funcțiune, ceea ce a ajutat-o să își recâștige locul de prim exportator de energie electrică al UE.
Atunci când centralele nucleare au întâmpinat dificultăți, sursele regenerabile au venit în ajutor. Potrivit unei analize realizate de grupul de reflecție Ember Climate, în 2022, Uniunea Europeană va obține 22% din energia electrică din energie solară și eoliană, iar sursele regenerabile vor depăși pentru prima dată gazele naturale.
Analiza integrală AICI