Băncile din România, apetit puternic pentru creditarea „verde”. Care sunt principalele riscuri climatice cu care se confruntă companiile

BNR, banca nationala, banca centrala

Băncile din România au un apetit în creștere pentru creditarea verde și pentru sprijinirea tranziției spre o economie cu emisii scăzute de carbon, potrivit analizei „Tablou de monitorizare a riscurilor climatice asupra sectorului bancar din România 2021”, publicată de Banca Națională a României (BNR).

Expunerea verde bancară s-a majorat începând cu luna iunie 2015, ajungând la un total de 5,1 miliarde lei la finalul lunii iunie 2021, însumând 4 la sută din totalul expunerilor față de sectorul nefinanciar. Expansiunea expunerilor verzi a fost puternică, de 320 la sută față de începutul perioadei.

Pe parcursul întregii perioade analizate, rata medie a dobânzii la creditele verzi a fost mai scăzută față de rata medie a dobânzii la creditele din întregul sector al companiilor nefinanciare, aspect ce poate indica faptul că băncile percep companiile și activitățile verzi ca fiind mai puțin riscante față de media pieței. La finalul lunii iunie 2021, rata medie a dobânzii pentru creditele verzi era de 4,22 la sută, în timp ce rata medie a dobânzii pentru creditele acordate companiilor nefinanciare se situa cu 2,25 puncte procentuale mai sus, respectiv la 6,47 la sută.

Potrivit raportului, la nivel regional, România a înregistrat cea mai accentuată reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră după anul de referință, la circa 40%, fiind urmată de Bulgaria, care a ajuns la 56,3 la sută din nivelul anului 1990. De cealaltă parte se situează Polonia, care și-a redus emisiile de carbon la 82,7 la sută din nivelul anului 1990. În același timp, Cehia și Ungaria au înregistrat o scădere moderată, ajungând la 62,4 la sută și respectiv 68,5 la sută din nivelul anului în care au început trecerea de la o economie centralizată la una de piață.

În ceea ce privește productivitatea utilizării carbonului, România a înregistrat evoluții favorabile în ultimele trei decenii. Productivitatea bazată pe producție, exprimată ca raportul dintre PIB și emisiile de carbon rezultate în urma producției, a înregistrat o creștere simțitoare începând cu anul 1990, ajungând de la 1,8 USD/ kg CO2 în anul 1990 la 7 USD/kg CO2 în anul 2018. Acest aspect denotă faptul că producția este mai eficientă din punct de vedere al mediului. Evoluția pozitivă este confirmată și la nivel regional, România situându-se deasupra economiilor comparabile din punct de vedere al acestui indicator, alături de Ungaria (6,7 USD/kg CO2). Procesul de „înverzire” a activităților economice este reliefat și prin indicatorul privind intensitatea CO2 a PIB, care a înregistrat o scădere continuă și susținută de la începutul anului 1990, atingând nivelul de 0,14 kg CO2/ USD în anul 2018 (față de 0,53 kg CO2/USD în anul 1990). Și la acest capitol, România se plasează cel mai bine față de economiile din regiune, la mică distanță de Ungaria (0,14 kg CO2/USD în anul 2018). Celelalte economii luate în calcul (Bulgaria, Cehia și Polonia) se situează în jurul valorii de 3,7 USD/kg CO2 pentru productivitatea carbonului bazată pe producție și de 0,25 kg CO2/USD pentru intensitatea CO2 a PIB.

Situația este similară și pe partea cererii, deși datele disponibile sunt doar pentru intervalul 2005-2015. Astfel, în această perioadă, productivitatea carbonului pe baza cererii a înregistrat o creștere de 2,22 USD/kg CO2, ajungând la 5,9 USD/kg CO2 la nivelul anului 2015 și clasând România pe primul loc între economiile din regiune, la scurtă distanță de Ungaria (5,5 USD/kg CO2). La fel ca în cazul celorlalți indicatori de eficiență, celelalte state din regiune înregistrează valori apropiate, respectiv în jurul a 3,8 USD/kg CO2.

Consumul de energie din surse regenerabile în România s-a situat la niveluri mai ridicate față de media europeană încă din anul 2004 (anul în care Eurostat a început să publice date referitoare la acest indicator). În anul 2019, ponderea consumului de energie din surse regenerabile a fost de 24,3 la sută din consumul final de energie (față de 19,7 la sută la nivelul UE și 15,6 la sută media economiilor din regiune), o creștere amplă față de ponderea de 16,8 la sută din anul 2004. Astfel, România îndeplinea, la nivelul anului 2019, obiectivul de 24 la sută propus în cadrul Planului Național de Acțiune în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile 20203 , ca parte a Strategiei Europa 2020. Pentru anul 2030, România și-a propus, prin Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice , ca 32 la sută din consumul final de energie să fie din surse regenerabile.

Această creștere susținută a ponderii consumului din surse regenerabile poate fi pusă pe seama diversificării surselor de energie regenerabilă începând cu anul 2008, ca urmare a introducerii și dezvoltării surselor eoliene și solare, dar și a altor surse regenerabile, în afara celor hidrologice. Astfel, la finalul anului 2020, 63 la sută din energia electrică produsă din surse regenerabile provenea din surse hidrologice, 28 la sută din surse eoliene, 7 la sută din surse solare și 2 la sută din alte surse regenerabile.

Dezastrele climatice, daune de 12 miliarde euro

În perioada 1996-2018, frecvența dezastrelor climatice din România a fost relativ scăzută (1-4 dezastre climatice/an), cu excepția anilor 2000 (5 dezastre), 2004 (6 dezastre), 2005 (9 dezastre), 2006 (7 dezastre) și 2007 (6 dezastre). La nivelul statelor EEA-32, dezastrele climatice au provocat daune economice în valoare totală de 442 miliarde euro în perioada 1980-2019.

În aceeași perioadă, dezastrele climatice au provocat daune economice de 12 miliarde euro în România.

Expunerea sectorului bancar din România la companiile încadrate cu risc fizic a înregistrat o creștere de 207 la sută în perioada cuprinsă între iunie 2015 și iunie 2021, ajungând la aproximativ 6 miliarde lei la finalul perioadei și reprezentând 4,56 la sută din totalul expunerilor către sectorul companiilor nefinanciare (față de 2,7 la sută în luna iunie 2015). Deși expunerea la riscul fizic rămâne relativ redusă, băncile trebuie să monitorizeze cu atenție evoluția acestui segment.

O treime din companii, expuse la riscul de tranziție

La nivelul anului 2020, companiile nefinanciare expuse la riscul de tranziție (companiile brown) au reprezentat 29,5 la sută din numărul total al companiilor nefinanciare. Acestea dețin 48,2 la sută din activele totale, generează 31,2 la sută din cifra de afaceri și 40,2 la sută din valoarea adăugată brută la nivelul economiei. Totodată, firmele brown angajau la finalul anului 2020 circa 33 la sută din totalul angajaților la nivelul companiilor nefinanciare. În perioada 2015-2020, indicatorii de importanță economică a companiilor brown s-au menținut aproximativ constanți, având variații de maximum ±3 la sută.

Expunerea sectorului bancar față de companiile brown a înregistrat o creștere moderată (+9 la sută, respectiv +5,5 miliarde lei) în perioada cuprinsă între iunie 2015 și iunie 2021, până la 64,5 miliarde lei la finalul perioadei (Grafic 3.4). Dinamica expunerilor bancare față de totalitatea companiilor nefinanciare a fost, însă, superioară celei față de companiile brown, aspect ce a determinat o scădere a ponderii expunerilor față de sectoarele brown în totalul expunerilor față de sectorul companiilor nefinanciare, de la 55,4 la sută până la 49,2 la sută în luna iunie 2021.

Companiile brown reprezintă o parte importantă a portofoliului de credite acordate companiilor, făcând ca băncile să rămână vulnerabile în fața riscului de tranziție.

România are taxe „verzi” mai mici

La nivelul anului 2019, taxele privind protecția mediului în România au fost de 4,4 la sută din PIB. Evoluția acestui indicator a fost relativ constantă în perioada 1995-2019, situându-se în majoritatea timpului în intervalul 4-5 la sută sau în imediata apropiere a acestuia. România se clasează mai jos din această perspectivă față de celelalte economii din regiune în cea mai mare parte a perioadei de referință, cu excepția anilor 1995-2000. De asemenea, este de remarcat că situația regională a taxelor privind protecția mediului este una din ce în ce mai omogenă în ultimii ani (în anul 2019 toate cele cinci state analizate sunt încadrate în intervalul 4,5-5 la sută din PIB).

Față de începutul perioadei, cheltuielile guvernamentale privind protecția mediului în România au avansat considerabil, în special începând cu anul 2005, până la 1,4 la sută din PIB în anul 2019 (de la 0,2 la sută din PIB în 1995 și chiar 0,05 la sută din PIB în 1999), arătând un interes în creștere pentru acest proces din partea autorităților naționale. Acest avans a plasat România ca lider regional privind acest indicator începând cu anul 2010, după ce se situa la finalul clasamentului în perioada 1995-2005. În cadrul celorlalte patru state luate în considerare, cheltuielile guvernamentale privind protecția mediului s-au situat, în cea mai mare parte, în intervalul 0,4-1,1 la sută din PIB și au rămas relativ constante pe durata perioadei analizate.

Sursa foto: BCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.