Foto: British Petroleum
BP începe forarea a două noi sonde de explorare în Marea Caspică din Azerbaidjan pentru zăcăminte de gaze de mare adâncime, relatează platforma de specialitate oilprice.com. Azerbaidjanul importă gaze din Iran și Rusia pentru a satisface cererea internă în creștere și contractele de export existente către Europa.
Baku își propune să dubleze exporturile de gaze către Europa în termen de cinci ani, iar puțurile de explorare ale BP sunt esențiale pentru asigurarea unor noi volume de gaze.
Gigantul petrolier britanic BP a început să foreze două noi sonde de explorare pentru a căuta gaze la mare adâncime în Marea Caspică.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Anunțul vine în contextul în care Azerbaidjanul importă gaze din Iran și Rusia pentru a satisface atât cererea internă în creștere, cât și contractele de export existente. De asemenea, Baku s-a angajat să dubleze exporturile către Europa în termen de cinci ani.
Unul dintre puțuri va ajunge la o adâncime de 7.000 de metri, a declarat BP în această lună, pentru a exploata un rezervor de gaz despre care se crede că se află sub zăcământul de gaz existent Shah Deniz, care asigură în prezent cea mai mare parte a exporturilor de gaz ale Azerbaidjanului. Această sondă, a cărei finalizare se așteaptă să dureze aproximativ un an, ar trebui să confirme dacă gazul din zăcământul de adâncime poate fi extras în scopuri comerciale.
BP a precizat că cea de-a doua sondă, care va atinge o adâncime de aproximativ 4.500 de metri, vizează un posibil rezervor aflat sub principalul câmp petrolifer al Azerbaidjanului, câmpul Azeri-Chirag-Guneshli (ACG). Acest proiect de foraj va urma o sondă existentă pe o parte din adâncime și astfel se așteaptă să fie finalizat în doar trei luni.
Forajul offshore în ape de mare adâncime este extrem de costisitor, fiecare sondă costând mai multe zeci de milioane de dolari.
Prima sondă este forată în temeiul acordului de producție existent între Baku și consorțiul care exploatează câmpul, din care fac parte BP, compania petrolieră de stat azeră SOCAR, compania petrolieră de stat turcă TPAO, compania petrolieră de stat iraniană NICO și compania petrolieră rusă Lukoil. Acest lucru înseamnă atât că orice gaz produs din zăcământul de mare adâncime aparține consorțiului, cât și că consorțiul poate recupera costul sondei din veniturile generate de vânzarea gazului din zăcământ.
Situația sondei ACG este mai complexă. La fel ca majoritatea zăcămintelor de petrol, ACG produce, de asemenea, cantități mari de gaz; o parte este pompată înapoi în zăcământ pentru a stimula producția de petrol, iar restul este livrat pe uscat prin conducte.
În conformitate cu acordul de producție, petrolul produs din zăcământ aparține consorțiului ACG – care include BP, SOCAR, TPAO, Exxon Mobil și alte șase companii internaționale, care împreună exportă petrolul pe piețele globale. Cu toate acestea, gazul care este livrat pe uscat aparține SOCAR și este utilizat pentru a satisface cererea internă de gaz din Azerbaidjan.
BP a confirmat pentru Eurasianet că noua sondă de explorare a zăcământului de gaze de mare adâncime este finanțată chiar de consorțiul ACG, înainte de un acord cu privire la cine deține gazul, și fără nicio garanție că va putea recupera costurile. Această mișcare neobișnuită sugerează atât faptul că consorțiul este încrezător că va localiza rezerve semnificative de gaz, cât și faptul că va fi capabil să asigure un acord privind proprietatea care să convină atât Baku, cât și partenerilor săi comerciali din consorțiu.
În cazul în care unul sau ambele sonde de explorare descoperă volume comerciale de gaz, nu va fi dificil să se găsească piețe de desfacere pentru acest gaz. Invazia Rusiei în Ucraina, impunerea ulterioară a sancțiunilor de către UE și decizia de retorsiune a Moscovei de a restricționa fluxurile de gaze au bulversat piața europeană a gazelor.
În ultimele luni, în condițiile în care gazul azer a ajuns deja în Grecia și Bulgaria, țările din sud-estul Europei și-au manifestat interesul de a importa gaz din Azerbaidjan.
În iulie, Bruxelles și Baku au semnat un acord istoric în baza căruia Baku va crește livrările de gaze către Europa de la 10 miliarde de metri cubi (mld. mc) la 12 mld. mc în 2022 și le va dubla la 20 mld. mc până în 2027. În realitate, anul trecut, exporturile către Europa au totalizat doar 11,4 miliarde de metri cubi și se așteaptă ca anul acesta să ajungă la doar 11,6 miliarde de metri cubi.
Nu este clar dacă deficitul se datorează producției limitate sau capacității limitate a celor trei conducte care alcătuiesc Coridorul sudic de gaze care transportă gazul azer spre Europa. Azerbaidjanul s-a confruntat cu dificultăți în a satisface atât cererea internă în creștere, cât și angajamentele de export. La sfârșitul anului 2021, Azerbaidjanul a semnat un acord de schimb în trei direcții, în cadrul căruia Turkmenistanul a livrat gaz în nord-estul Iranului, iar Iranul a livrat un volum corespunzător din nord-vestul Iranului în Azerbaidjan.
Nu este clar dacă acest schimb continuă, dar Baku a fost de acord să cumpere gaz din Rusia pentru a acoperi un deficit preconizat, ceea ce ridică perspectiva inconfortabilă că Azerbaidjanul ar fi putut importa gaz rusesc pentru a exporta mai mult gaz azer în Europa. Din punctul de vedere al UE, acest lucru ar submina scopul acordului dintre Azerbaidjan și UE, care a fost acela de a reduce dependența europeană de gazul rusesc.
Ceea ce nu este însă pus la îndoială este faptul că rezervele existente la zăcământul de gaze Shah Deniz din Azerbaidjan nu vor putea îndeplini angajamentele asumate de Baku față de Bruxelles până în 2027. Va trebui să se găsească noi volume.
Eforturile de a obține acorduri pentru a aduce gaz din Turkmenistan peste Marea Caspică par să fi intrat în impas.
Având în vedere că sunt necesari mai mulți ani de lucrări de dezvoltare a noilor câmpuri mai adânci, se lansează întrebarea dacă poate Baku să livreze gazul promis la timp, notează oilprice.com.