Sursa foto: © Deanpictures - Dreamstime.com
Fondul Monetar Internațional estimează o scădere a creșterii globale de la 3,5% în 2022 la 3% atât în 2023, cât și în 2024, în medie anuală, în timp ce și inflația globală va scădea de la o medie anuală de 8,7% în 2022 la 6,8% în 2023.
Comparativ cu proiecțiile din raportul FMI din aprilie 2023, creșterea a fost îmbunătățită cu 0,2 puncte procentuale pentru 2023, fără nicio modificare pentru 2024. Prognoza pentru 2023-24 rămâne cu mult sub media anuală istorică (2000-19) de 3,8 %. De asemenea, este sub media istorică pentru toate grupele largi de venituri, atât în ceea ce privește PIB-ul global, cât și în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor.
De la un an la altul, creșterea globală a atins un nivel minim în trimestrul al patrulea din 2022. Cu toate acestea, în unele economii majore, nu se așteaptă ca aceasta să atingă pragul de jos înainte de a doua jumătate a anului 2023.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Pentru economiile avansate, încetinirea creșterii preconizate pentru 2023 rămâne semnificativă: de la 2,7% în 2022 la 1,5% în 2023, cu o revizuire în creștere de 0,2 puncte procentuale față de raportul din aprilie 2023. Se preconizează că aproximativ 93% dintre economiile avansate vor avea o creștere mai mică în 2023, iar creșterea în 2024 în rândul acestui grup de economii se va menține la 1,4%.
În Statele Unite, se preconizează o încetinire a creșterii de la 2,1% în 2022 la 1,8% în 2023, apoi o încetinire și mai accentuată la 1,0% în 2024. Pentru 2023, prognoza a fost revizuită în sus cu 0,2 puncte procentuale, pe seama creșterii rezistente a consumului în primul trimestru, o reflectare a unei piețe a forței de muncă încă tensionate care a susținut creșterile veniturilor reale și o revenire a achizițiilor de vehicule. Cu toate acestea, nu se așteaptă ca acest impuls de creștere a consumului să dureze: Consumatorii au epuizat în mare parte economiile excedentare acumulate în timpul pandemiei, iar Rezerva Federală este de așteptat să majoreze în continuare ratele.
Se estimează că în zona euro creșterea va scădea de la 3,5% în 2022 la 0,9% în 2023, înainte de a crește la 1,5% în 2024. Prognoza rămâne în linii mari neschimbată, dar cu o modificare a compoziției pentru 2023. Având în vedere consolidarea serviciilor și a turismului, creșterea a fost revizuită în sus cu 0,4 puncte procentuale pentru Italia și cu 1,0 puncte procentuale pentru Spania. Cu toate acestea, pentru Germania, slăbiciunea producției din industria prelucrătoare și contracția economică din primul trimestru al anului 2023 înseamnă că creșterea a fost revizuită în scădere cu 0,2 puncte procentuale, la -0,3 %.
În Regatul Unit, se preconizează că creșterea va scădea de la 4,1 la sută în 2022 la 0,4 la sută în 2023, apoi va crește la 1,0 la sută în 2024. Aceasta reprezintă o revizuire în creștere cu 0,7 puncte procentuale pentru 2023, reflectând un consum și investiții mai puternice decât se așteptau, ca urmare a efectelor de încredere ale scăderii prețurilor la energie, o incertitudine post-Brexit mai redusă (în urma acordului-cadru de la Windsor) și un sector financiar rezistent, pe măsură ce se disipează tensiunile bancare globale din martie.
În ceea ce privește economiile de piață emergente și economiile în curs de dezvoltare, se preconizează o creștere în general stabilă, de 4,0 % în 2023 și de 4,1 % în 2024, cu revizuiri modeste de 0,1 puncte procentuale pentru 2023 și de -0,1 puncte procentuale pentru 2024. Cu toate acestea, această medie stabilă ascunde divergențe, aproximativ 61% dintre economiile din acest grup înregistrând o creștere mai rapidă în 2023, iar restul o creștere mai lentă.
Inflația globală va scădea de la o medie anuală de 8,7% în 2022 la 6,8% în 2023 și la 5,2% în 2024, în linii mari conform proiecțiilor din aprilie, dar peste nivelurile de dinaintea pandemiei (2017-19) de aproximativ 3,5%. Aproximativ trei sferturi dintre economiile lumii ar urma să înregistreze o inflație globală medie anuală mai mică în 2023. Se așteaptă ca înăsprirea politicii monetare să atenueze treptat inflația, dar un factor central al dezinflației proiectate pentru 2023 este scăderea prețurilor internaționale la materiile prime. Diferențele de ritm al dezinflației între țări reflectă factori precum expunerile diferite la fluctuațiile prețurilor materiilor prime și ale monedelor și grade diferite de supraîncălzire economică. Prognoza pentru anul 2023 este revizuită în scădere cu 0,2 puncte procentuale, în mare parte din cauza inflației moderate din China. Prognoza pentru anul 2024 a fost revizuită în creștere cu 0,3 puncte procentuale, majorarea reflectând o inflație de bază mai mare decât se aștepta.
Balanța riscurilor la adresa creșterii mondiale rămâne înclinată în jos, dar riscurile nefavorabile s-au diminuat de la publicarea raportului 2023 din aprilie. Rezolvarea tensiunilor legate de plafonul de îndatorare din SUA a redus riscul unor creșteri perturbatoare ale ratelor dobânzilor pentru datoria suverană, care ar fi sporit presiunea asupra țărilor care se confruntă deja cu creșterea costurilor de împrumut. Măsurile rapide și ferme luate de autorități pentru a limita turbulențele din sectorul bancar din Statele Unite și Elveția au reușit să reducă riscul unei crize imediate și mai ample.
Riscuri ascendente. Inflația de bază ar putea scădea mai rapid decât se preconiza – din cauza unei transmisii mai mari decât se aștepta a prețurilor mai mici la energie și a unei comprimări a marjelor de profit pentru a absorbi creșterile de costuri, printre alte cauze posibile -, iar scăderea numărului de locuri de muncă vacante ar putea juca un rol important în relaxarea piețelor forței de muncă, ceea ce ar reduce probabilitatea ca șomajul să fie nevoit să crească pentru a limita inflația. Evoluțiile în acest sens ar reduce apoi necesitatea înăspririi politicii monetare și ar permite o aterizare mai ușoară. Există posibilitatea unor surprize mai favorabile pentru cererea internă din întreaga lume, ca în primul trimestru al anului 2023. În numeroase economii, consumatorii nu au epuizat încă stocul de economii excedentare pe care l-au acumulat în timpul pandemiei; acest lucru ar putea susține în continuare forța recentă a consumului. Un sprijin politic mai puternic în China decât cel preconizat în prezent – în special prin transferuri către gospodării în funcție de mijloace – ar putea susține în continuare redresarea și ar putea genera efecte pozitive la nivel mondial. Cu toate acestea, astfel de evoluții ar crește presiunea inflaționistă și ar necesita o orientare mai strictă a politicii monetare.
Riscuri de depreciere. În pofida surprizelor pozitive recente privind creșterea economică, riscurile plauzibile continuă să fie înclinate în sens descendent:
Inflația persistă: Piețele tensionate ale forței de muncă și transmiterea efectelor deprecierii anterioare a cursului de schimb ar putea determina o creștere a inflației și riscă să ancoreze așteptările inflaționiste pe termen lung într-o serie de economii. Configurația instituțională de stabilire a salariilor în unele țări ar putea amplifica presiunile inflaționiste asupra salariilor. În plus, El Niño ar putea determina creșteri mai extreme ale temperaturilor decât se așteaptă, ar putea exacerba condițiile de secetă și ar putea crește prețurile la produsele de bază. Războiul din Ucraina s-ar putea intensifica, ceea ce ar putea duce la o nouă creștere a prețurilor la alimente, combustibili și îngrășăminte. Suspendarea recentă a Inițiativei privind cerealele din Marea Neagră reprezintă un motiv de îngrijorare în această privință. Astfel de șocuri nefavorabile în materie de aprovizionare ar putea afecta țările în mod asimetric, ceea ce ar putea implica dinamici diferite pentru inflația de bază și așteptările inflaționiste, o divergență în ceea ce privește răspunsurile de politică și noi mișcări valutare.
Piețele financiare se reevaluează: Piețele financiare și-au ajustat în sus așteptările privind înăsprirea politicii monetare începând cu luna aprilie, dar se așteaptă în continuare la o înăsprire mai mică decât cea semnalată de factorii de decizie politică, ceea ce sporește riscul ca publicarea unor date nefavorabile privind inflația să poată declanșa – ca în primul trimestru din 2023 – o creștere bruscă a așteptărilor privind ratele dobânzilor și o scădere a prețurilor activelor. Astfel de mișcări ar putea înăspri și mai mult condițiile financiare și ar putea exercita presiuni asupra băncilor și instituțiilor financiare nebancare ale căror bilanțuri rămân vulnerabile la riscul ratei dobânzii, în special cele puternic expuse la proprietăți imobiliare comerciale. Sunt posibile efecte de contagiune, iar o fugă spre siguranță, cu o apreciere concomitentă a monedelor de rezervă, ar declanșa efecte de propagare negative pentru comerțul și creșterea economică la nivel mondial.
Redresarea Chinei este sub așteptări: Evoluțiile recente modifică în sens negativ distribuția riscurilor legate de previziunile de creștere economică ale Chinei, cu implicații potențiale negative pentru partenerii comerciali din regiune și din afara acesteia.Principalele riscuri includ o contracție mai profundă decât se aștepta în sectorul imobiliar în absența unor măsuri rapide de restructurare a dezvoltatorilor imobiliari, un consum mai slab decât se aștepta în contextul unei încrederi scăzute și o înăsprire fiscală neintenționată ca răspuns la scăderea veniturilor fiscale pentru administrațiile locale.
Crește gradul de îndatorare: Condițiile financiare mondiale s-au relaxat, în general, de la episodul de tensiuni bancare din martie 2023, însă costurile de împrumut pentru economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare rămân ridicate, ceea ce limitează marja de manevră pentru cheltuielile prioritare și crește riscul de îndatorare.Ponderea economiilor de piață emergente și a economiilor în curs de dezvoltare cu marje de credit suveran de peste 1.000 de puncte de bază s-a menținut la 25 % în luna iunie (față de numai 6,8 % în urmă cu doi ani).
Fragmentarea geoeconomică se adâncește: Riscul actual ca economia mondială să se separe în blocuri pe fondul războiului din Ucraina și al altor tensiuni geopolitice s-ar putea intensifica, cu mai multe restricții asupra comerțului (în special cel cu bunuri strategice, cum ar fi mineralele critice); asupra mișcărilor transfrontaliere de capital, tehnologie și lucrători; și asupra plăților internaționale. Astfel de evoluții ar putea contribui la o volatilitate suplimentară a prețurilor materiilor prime și ar putea împiedica cooperarea multilaterală în ceea ce privește furnizarea de bunuri publice globale.