Foto: Equinor.com
Invizibil, dar prețios, gazul din Marea Neagră își face drum printr-un labirint de conducte noi-nouțe, alimentând speranța României de a se descurca fără livrările rusești, scrie La Libre Belgique, citată de Rador.
La Vadu (sud-est), unde o fabrică de procesare a fost inaugurată marți cu mare pompă, Mark Beacom, PDG-ul companiei Black Sea Oil and Gas (BSOG), nu ascunde provocările unei astfel de extracție, cu conflictul din Ucraina atât de aproape.
“Cu siguranță există un impact: mine au fost detectate în apropierea platformei noastre, avioane și nave de război trec”, se îngrijorează el.
Dar România este mândră să dea un exemplu în Europa.
Premierul Nicolae Ciucă, aflat în călătorie, a salutat astfel “un pas decisiv pentru asigurarea securității energetice (…) într-un moment în care livrările internaționale de gaze sunt amenințate de război”.
Deținută de American Carlyle International Energy Partners și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), compania a început în urmă cu două săptămâni să exploateze zăcăminte subacvatice, primul proiect dezvoltat după 30 de ani în sectorul românesc al Mării Negre.
Platforma sa de foraj, rezultatul unei investiții de 400 de milioane de dolari, asigură 3 milioane de metri cubi de gaz pe zi, sau “10% din necesarul de gaze al României”.
BSOG prevede o exploatare de peste zece ani.
“Astăzi, ne confruntăm cu o urgență de securitate a aprovizionării. Trebuie să ne punem vechii demoni în dulap și să începem să producem pe plan local”, explică pentru AFP Thierry Bros, expert energie și climă la Sciences PoParis.
“Trebuie să relansăm proiectele din Marea Neagră, producția de gaze în Norvegia, în Marea Britanie trebuie să ne gândim să lansăm producția de gaz de șist și în Franța cea de gaz de mină”, enumeră el.
În această perspectivă de emancipare faţă de Moscova, domnul Beacom speră ca infrastructura “avansată” pusă în aplicare de compania sa să fie folosită pentru viitoare proiecte de gaze sau dezvoltarea energiilor regenerabile în Marea Neagră.
BSOG deține două concesiuni la aproximativ 120 km de litoralul românesc, din care, în mod ironic, o parte a fost acordată Bucureștiului în 2009 de către Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga, punând capăt unei vechi dispute cu Ucraina.
O excepție în cadrul Uniunii Europene, această țară balcanică are rezerve semnificative pe uscat și pe mare, dar totuși trebuie să apeleze iarna la Rusia pentru a acoperi aproximativ 20% din consumul său.
Deşi România estimează potențialul offshore la 200 de miliarde de metri cubi de gaz, investitorii vor să fie precauți.
Grupul austriac OMV și partenerul său român Romgaz, care tocmai a preluat ştafeta de la gigantul american ExxonMobil, nu au decis încă dacă vor merge mai departe cu proiectul Neptun Deep, care ar conține între 42 și 84 de miliarde de metri cubi.
Bucureștiul speră ca cele două grupuri să lanseze extracția încă din 2026, ceea ce ar permite țării să “devină complet independentă din punct de vedere al gazelor” și chiar să exporte surplusul către vecini, potrivit ministrului Energiei, Virgil Popescu.
Cu un profit extraordinar pentru România, una dintre cele mai sărace țări din UE: un studiu al firmei de audit Deloitte datând din 2018 a stabilit veniturile la 26 de miliarde de dolari venituri publice pe o perioadă de 23 de ani de funcționare preconizată.
După multe tergiversări, Parlamentul a modificat în cele din urmă, în mai, o lege defavorabilă investițiilor offshore, care a determinat, în special, ExxonMobil să se retragă din Neptun Deep la sfârșitul lui 2021, după ce a investit acolo aproximativ 2 miliarde de dolari împreună cu OMV.
“Dacă vrem să câștigăm împotriva rușilor, avem nevoie de energie”, a spus domnul Bros, spunând că vremea în care “energia era garantată” în UE s-ar putea să se fi trecut.
“Impactul asupra modului nostru de viață va fi extrem de important”, subliniază el, iar dacă alte soluții nu vor fi implementate, “cetățenii noștri, afectați de inflație și de criza economică, se vor întoarce din Ucraina”.