VIDEO Cei care se întorc, episod special 1 Decembrie. România-diaspora și retur/ Români care au revenit acasă după experiența străinătății răspund la întrebarea: A meritat reîntoarcerea?
Unii au mers la studii, alții la muncă, alții le-au făcut pe amândouă; unii au stat câteva luni, doi-trei ani, alții 10 sau mai mulți, au lucrat în domenii diverse și în țări diferite, dar au decis să revină acasă – sunt câțiva dintre emigranții României care s-au întors. În acest an, mai mulți români care au revenit în țară după experiența diasporei au povestit pentru Economedia despre parcursul lor profesional, despre munca în străinătate și munca de acasă, despre cum s-a schimbat România și despre ce nu merge, despre cum s-au reintegrat pe piața muncii și, în general, în societate, despre proiectele la care lucrează sau afacerile pe care le-au fondat. Au povești și trasee diferite, pot să descrie și lipsurile și problemele pe care le are încă România, dar, întrebați despre decizia de reîntoarcere, cam toți au vorbit despre dorul de oameni, oportunitățile de acasă sau dorința de a construi de aici. De 1 Decembrie, vă aducem o perspectivă diferită despre România și facem o sinteză cu răspunsurile lor la o singură întrebare: a meritat reîntoarcerea?
Montaj video: Darius Petrașcu / Echipa Studio G4Media
„Da, da, da. O spun cu litere mari: ”D” și ”A”! Nu m-aș mai întoarce în Anglia. Dar dacă mă întrebai acum 10 ani, undeva la mijlocul perioadei cât am stat în Anglia, dacă aș fi revenit în România, răspunsul era nu. Și nu regret nici că am plecat din România. Poate nu știam anumite lucruri, nu focalizam anumite situații. Am învățat multe lucrând în Marea Britanie. M-am organizat din punct de vedere economic, am învățat cum să fii strateg în anumite situații, cum să pui problema, cât de mult să împingi în anumite situații sau, câteodată, când să renunți. Mă simt un pic mai pregătit. Marea Britanie m-a învățat destul de multe, am venit cu un bagaj de acolo, inclusiv cu niște cunoștințe dincolo de partea financiară. Contează și experiența pe care am avut-o 7 ani în construcții, modul de a pune în negociere contracte, discuții. Toate acestea te ajută, te ridică enorm”, punctează Dumitrașcu.
Bogdan Ivănel – fondator Code 4 Romania
Bogdan Ivănel a fondat Code for Romania, după tragedia de la Colectiv -un ONG care dezvoltă soluții digitale pentru probleme din societate și care a ajuns să lucreze cu sute de programatori voluntari. S-a întors acasă din Olanda și după experiență în mai multe țări. Povestea sa, pe larg: AICI
“Cu siguranță a meritat, măcar dintr-un aspect: am întâlnit-o pe soția mea, pe care altfel n-aș fi întâlnit-o. Am întâlnit-o ca voluntar la Code4Romania. Dar și din multe alte puncte de vedere. Am învățat foarte mult din experiența asta. Am vorbit de foarte multe dintre problemele României, dar aș spune că există cel puțin un lucru pe care România îl face mai bine decât orice altă țară în care eu am locuit. Este vorba despre această energie foarte mare de a schimba ceva rapid, pe care n-am văzut-o în nicio țară cu intensitatea pe care am văzut-o în România. Și mai este un al doilea aspect: faptul că găsim întotdeauna o soluție, cu resurse foarte puține. Nu e cazul în America, nu e cazul în Olanda. Sunt situații în care ei s-ar bloca, în care noi reușim să găsim o cale și cred că ăsta este un avantaj foarte mare al României, al modului nostru de a supraviețui. Până la urmă, suntem un popor de supraviețuitori, cu problemele noastre și cu avantajele noastre foarte mari, dar cred că este un moment în care să ne folosim aceste abilități. Am reușit să facem din puțin mult”, spune Bogdan.
Dragoș Dușe, fondator Synaptiq
Dragoș Dușe a revenit în România din Germania. E fondator și CEO al Synaptiq, un startup fondat la Cluj în 2020, care dezvoltă o soluție software ce își propune să vină în ajutorul tratamentelor pentru pacienții oncologici – o platformă bazată pe inteligență artificială, concepută pentru a reduce timpul necesar medicilor pentru a contura volumele țintă și organele cu risc, pentru tratamentele de radioterapie.
A meritat reîntoarcerea în România?
Foto: Arhiva personală
„Da, a meritat. Adică cu siguranță nu regret și mă bucur că am făcut alegerea aceasta. E o alegere și cu sufletul, dar și la nivelul obiectiv. Am multe motive să mă bucur că am făcut-o. Faptul că avem o doză de succes, chiar dacă mai este mult de muncă și mai avem multe de demonstrat, mă face să cred că am făcut alegerea bună. Pentru că pot să zic că dacă rămâneam în Germania eram mai departe în momentul acesta, dar poate n-aș fi ajuns aici sau poate startup-ul ar fi murit cu mult înainte, din cauza altor probleme sau a altor impedimente. Așa că faptul că am reușit să facem asta în România mă face să cred că e o alegere bună pe mai departe”, spune Dragoș.
Andrei Corbet Nits, arhitect
Foto: Andrei Corbet in Paris (2018)/ Arhiva personală
Arhitect cu studii la Paris și doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București, pe tema dezvoltării imobiliare haotice din Capitală și împrejurimi. Povestea sa: AICI
A meritat reîntoarcerea?
“Eu zic că a meritat. Probabil ar fi meritat și să rămân acolo, dar asta este alegerea pe care am făcut-o și cu ea merg înainte. O dată ce am făcut o alegere, încerc să maximizez tot ce-i mai bun din ea”, conchide Andrei.
Despre concluziile din teza sa de doctorat și urbanism românesc Economedia a relatat mai pe larg AICI
Costin Raiciu, cercetător și profesor de Calculatoare, Universitatea Politehnică București
Costin Raiciu are studii doctorale la University College London și este cercetător și profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. Activitatea sa vizează zona de rețele, sisteme de operare și verificare. Este, de asemenea, co-fondatorul unui spin-off UPB care a fost achiziționat de multinaționala Broadcom. Povestea sa, pe larg: AICI
A meritat reîntoarcerea?
Foto: Arhiva personală
“100%, nu e niciun fel de discuție. Din punct de vedere profesional, nu-mi dau seama dacă ar fi fost mai bine în Vest. Dar a fost cât de bine se putea din punctul meu de vedere. Iar din punct de vedere personal – da, clar a meritat. Lumea zice că ai prieteni români și afară. Aveam și noi prieteni români și afară și te întâlnești cu ei ca să vorbești, să simți că nu ești desprins complet de România. Dar realitatea este că nu sunt neaparat prietenii pe care ți i-ai alege. Sunt 10 români acolo, ăia sunt prietenii tău, cum sunt. Aici, îi alegi pe cei care sunt ca tine. Adică e complet altceva. Viața socială este ceva complet diferit. Acolo, ești tu cu munca. Mai ieși cu colegii de la birou o dată pe săptămână și cam aia e. Aici, viața socială e mult, mult mai activă. Asta a ajutat. Asta pe lângă cele care țin de familie, bunici, crescut copiii. Toată lumea e mai fericită. Da, clar, clar: nu e niciun fel de regret”, spune Raiciu.
Argumente în favoarea reîntoarcerii există și pe plan profesional, iar principalul ține de impactul pe care poți să îl ai acasă, consideră profesorul.
“Există un argument care e în favoarea întoarcerii în România, în general, pentru oameni care sunt în postura aceasta, că ai terminat niște studii afară. [Revenind în țară], impactul tău personal e mult mai mare. Poate să fie mult mai mare aici decât în altă parte, pentru că know-how-ul pe care-l ai e atât de diferit de ceea ce există aici. Beneficiul pe care poți să-l aduci societății e mult mai mare aici versus ce se întâmpla dacă rămâneam în Londra, unde eram și eu unul dintre mulții care aveau doctorat acolo. OK, aș fi avut o carieră și acolo, evident, dar la nivel de impact, ce poți să faci… impactul e mult mai mare aici”, spune Raiciu.
Adrian Pică, co-fondator Pretulmeu.ro
Adrian Pică a lucrat pentru mari companii de tehnologie/ mobilitate, ca Telenav, Grab sau Bolt. A lucrat pentru o companie din exoticul Singapore, la “baby unicorn”-ul Bolt în Estonia, dar și în Praga. În urmă cu aproximativ doi ani a lansat, alături de doi parteneri, o nouă afacere acasă, în România: o platformă pentru compararea și achiziționarea de RCA-uri și servicii financiare.
A meritat reîntoarcerea?
Estonia, “apus de soare” la ora 23 in cea mai lunga zi de vara/ Arhivă personală Adrian Pică
“Pentru mine, categoric a fost covârșitor de pozitivă plecarea din România. Dar nu doar plecarea din România, așa – ca din România, ci faptul că m-am expus la medii diferite, că am muncit cu niște oameni extraordinar de competenți, într-o grămadă de companii și într-o grămadă de zone cu geografii și societăți diferite. Toate acestea cred că m-au ajutat pe mine personal foarte mult. Faptul că fac un business acum în România e o chestie care-mi aduce împlinire profesională, îmi face plăcere să lucrez cu colegi români, îmi face plăcere să încerc să rezolv probleme pe piața românească și, din punctul acesta de vedere, cel puțin până acum, zic că a fost o idee foarte bună”, spune Pică.
Am concutrat, alături de Adrian, și un “atlas de business”, care prezintă stiluri de muncă diferite în țări diferite – îl găsiți AICI
Nicolae Ciocanea, electromecanic specializat în construcția de tuneluri
Nicolae Ciocanea s-a întors anul trecut în România, după aproape 30 de ani de muncă în diaspora, în Spania, dar și în țări ca Norvegia, Marea Britanie sau Guatemala. Lucrează acum în echipa PORR Construct și este unul dintre puținii români din șantierele locale specializați în construirea tunelurilor.
A meritat să vină pe șantierele din România?
Foto: Nicolae Ciocănea (arhiva personală)
“Eu zic da, da, da. Eu chiar mă bucur. Chiar mă bucur că m-am întors și chiar nu regret nimic. Chiar nimic. Îi aud pe unii că spun că plecăm înapoi. Nu, de ce? Ești acasă, poți să-ți vezi familia, poți să ieși în țară, ești la tine, până la urmă. Chiar dacă aș câștiga poate de mâine mult mai puțin, ești acasă. Nu am avut încă experiența lucrului la o firmă cu profil românesc 100%, să vedem acolo cum se comportă oamenii, să vedem acolo ce am lucra. Tot timpul am lucrat cu multinaționale, cu oameni cu bun-simț, cu oameni cu experiență, cu oameni care vin cu soluții, nu cu ceartă. Pe un copil, dacă face ceva, nu-l cert, vin cu o soluție, nu? Hai să vedem cum să facem ceva! La noi, când se strică ceva, vin toți și să își pun mâinile la piept și se întreabă: oare cum? oare de ce? Asta e problema”, conchide Ciocanea.
Despre experiența sa pe șantiere românești și de afară: AICI
Ioana Ciuciu, lector UBB Cluj
Ioana Ciuciu a făcut studii post-universitare și a intrat pe piața muncii în afara țării – a învățat, a făcut cercetare în IT sau a predat în Franța și în Belgia. După ani de diaspora, în care s-a bucurat de mediul internațional, a decis să revină acasă, la Cluj, în urmă cu aproximativ 10 ani. E lector universitar la UBB, în Departamentul de Informatică, la Facultatea de Matematică și Informatică, predă IT, big data și spune că, în această perioadă, se concentrează pe proiecte legate de Inteligența Artificială.
A meritat să se întoarcă acasă?
Foto: Arhiva personală
“Pentru mine a meritat, cu siguranță. Pentru ceea ce îmi doream eu, a meritat, cu mențiunea că m-am întors în țară, dar am fost în continuare în colaborare cu cei de dincolo, cu profesori de acolo. Am organizat conferințe, am participat la evenimente și continui să o fac. Deci a meritat, știind că porțile sunt deschise spre a continua într-o direcție sau alta. Și merită în continuare, cu oportunitățile pe care le avem”, spune Ioana.
Ana Horhat, peisagist
Peisagista Ana Horhat, cu studii de licență și doctorat la Roma și început de carieră în Italia, a revenit în România în urmă cu câțiva ani, la Cluj. Absolventă de Drept și ulterior specialistă în lucru cu tabele, tânăra a descoperit în traseul de emigrare și drumul către arhitectura grădinilor. Instruită în acest domeniu într-o țară renumită pentru istoria sa bogată în cultură și artă, s-a întors în România, unde a constatat că piața este la nivelul la care CV-urile de peisagiști ajungeau la angajatori care căutau oameni pentru tuns iarba. Între timp, a făcut parte din mai multe echipe care au câștigat concursuri de arhitectură pentru spații publice și a lucrat și la proiecte private.
A meritat să revină acasă?
Foto: Ana Horhat/ Facebook
“Da, cu mâna pe inimă zic da, da, da. A meritat, da, extrem de mult. Adică nu cred că în Italia aș fi avut posibilitatea să ating performanțele pe care le-am atins aici, tocmai pentru că acolo e o competiție mult mai mare în domeniu, o competiție mult mai acerbă, n-aș fi reușit. Nu cred că aș fi reușit să câștig atât de multe concursuri, nu cred că aș fi reușit să ajung să am atât de multe proiecte publice, mai ales la vârsta și cu pregătirea mea. Nu, în niciun caz. Deci în cazul meu a fost un extrem de mare avantaj întoarcerea”, concluzionează Ana Horhat.
După doi ani de experiență la Microsoft în Statele Unite, Mihai Negrea a revenit acasă, la Timișoara, în 2014, pentru a pune bazele unei echipe de dezvoltare a gigantului american tech. De aproximativ doi ani, însă, Mihai este antreprenor în România: a lansat DataDriven.ro, o platformă care monitorizează piața licitațiilor publice, cu ajutorul AI, urmărind date din mai multe surse, inclusiv SEAP.
A meritat să dea SUA pe România?
Sursa foto: Arhiva personală
“Da, da, da. Suntem aici, aproape de părinți, de rude. Cumva mi se pare că ar trebui să participăm mai mult la creșterea noastră, ca țară, din interiorul țării, fiecare cu ce se pricepe. Nu trebuie neapărat să facă toți rocket science, să facă invenții majore. Dar cred că asta mă motivează. Nu aș vrea să plec din România în momentul de față, cred că am un impact. Acolo, în State, nu știu ce impact aș fi putut avea. Și, chiar dacă aș fi avut, parcă nu eram așa de motivat de impactul pe care l-aș fi avut asupra americanilor. Cumva, faptul că am un impact asupra românilor și zonei ăsteia în care am copilărit și în care am crescut mi se pare mai motivant decât să mă duc să fac chestii la alții”, conchide Mihai Negrea.
Ciprian Chiorean, general manager SD Worx România
Vreme de aproape 25 de ani, Ciprian Chiorean a trăit și a lucrat în mai multe țări, ultima fiind Australia, trecându-și în CV colaborarea cu branduri precum Nestlé, SAP sau Sanofi.De curând, s-a întors în țară și e acum general manager al SD Worx România, companie care pune pe piață soluții software pentru salarizare și resurse umane, și conduce operațiunile (și transformarea) organizației, după ce furnizorul european cu același nume a preluat la final de 2023 firma locală Romanian Software.
A meritat să revină în România? Primul răspuns: Da.
Foto: Ciprian Chiorean în Australia/ Arhivă personală
“Eu am găsit oameni de foarte bună calitate în România, mai deștepți ca mine, mai de succes ca mine și sunt foarte mulți. Într-adevăr, nu întotdeauna îi cunoaștem și asta e o altă chestie pe care am remarcat-o: nu sunt oamenii care ies întotdeauna în evidență și care vin să spună că au reușit să facă anumite lucruri. Eu am avut norocul în acești doi ani jumate sau trei, de când suntem în România, să fiu conectat cu oameni de calitate, cu oameni de la care am putut să învăț și cred că am putut da și eu înapoi comunității prin ceea ce am făcut. Dimineața știu că nu există o zi ca alta. În fiecare zi o să am surprize”, spune Chiorean.
Arh. Raluca Șoaita, fondatoare Tesseract Architecture, birou specializat în proiectarea de spitale
Raluca Șoaita e arhitectă, fondatoare a biroului Tesseract Architecture, studio de proiectare specializat pe segmentul medical. Biroul său are în portofoliu mai multe proiecte din acest domeniu în România, dar probabil cel mai cunoscut este spitalul pentru copii cu boli grave construit, din donații, de Asociația Dăruiește Viață la „Marie Curie”. Raluca Șoaita a plecat în 2009 din România, pentru studii post-universitare la Paris, și s-a întors în 2012 într-o țară în care a găsit mai multe oportunități pe segmentul pe care începuse să lucreze.
A meritat reîntoarcerea?
“Din punctul meu de vedere, sigur da. Nu aș fi putut face în Franța ceea ce fac aici, la nivelul acesta de cercetare în arhitectură și la nivelul acesta de detaliere și la nivelul acesta macro pe care îl abordăm noi în Tesseract”, spune arhitecta.
Foto: Raluca Soaita (Arhiva personală)
“Eu cred că, dacă îți dorești, acum în România este foarte mult de lucru, pentru că sistemul sanitar este deficitar. De lucru este foarte, foarte mult. Bani sunt. Eu cred că e doar o discuție de cum îi direcționezi și cum educi piața astfel încât să facă aceste investiții cum trebuie. Dacă la început eram frustrați la fiecare pas, eu cred că astăzi se întâmplă foarte multe lucruri. Și aici pot să dau exemplul umanizării. Acum 15 ani, când povesteam în conferințe despre umanizare, se râdea de mine și îmi aduc aminte de un manager care a spus la un moment dat că, în spitale, sunt importante fluxurile și funcțiunile. Ce e e asta cu culorile? Și astăzi umanizarea este trecută în caietele de sarcini de la licitații ca obligatorie sau în ghiduri de finanțare. Ghidurile de finanțare pe fonduri europene au punctaj pentru starea de bine, deci lucruri se întâmplă. Din perspectiva asta, da, cred că alegerea mea este foarte bună și cred că România este într-un trend de creștere“, menționează Șoaita.
Iulian Suciu a plecat în Irlanda în 2007, o dată cu intrarea României în UE – a început munca în diaspora cu un job în pizzerie și a ajuns bucătar-șef la Crowne Plaza Dublin. După 12 ani de trai în diaspora, s-a întors în România, la Târgu Mureș, cu soția și fiica, decis să se lanseze în antreprenoriat acasă. A fondat un “quick service restaurant”: Green Kitchen, un loc pe care Iulian îl descrie ca fiind cu bucătărie transparentă, meniu din produse locale și de sezon, fără produse congelate și semi-preparate.
A meritat reîntoarcerea?
Foto: Arhiva personală
“Eu zic că a meritat. Soția e mai atașată de familie, de prieteni, de întâlniri, de socializare. Eu am fost un pic mai mult concentrat pe muncă, pe auto-depășire și am avut câteva momente de dezechilibru și de momente în care am regretat.Dar acum, astăzi, dacă stau să dau timpul înapoi, nu aș schimba absolut nimic”, spune Iulian.
Asta în ciuda faptului că antreprenorul menționează că, de când a lansat afacerea, a avut de răspuns la multe feluri de turbulențe.
“A fost pandemia, după aceea a fost războiul, apoi inflația, acum deficitul. Nu am avut liniște, să ne extindem”, povestește antreprenorul.
Iulian Persecă, Tropical Fruit Paradise
Iulian Persecă este, în serialul nostru, un caz ceva mai atipic –antreprenorul e, deocamdată, între două țări: între Spania, unde a emigrat cu mai mulți ani în urmă, alături de familie, și România, unde tocmai și-a extins afacerea cu fructe exotice. Iulian gestionează, alături de familie, livezi cu fructe în Spania, le vinde inclusiv peste hotare, iar, de curând, și-a extins business-ul – Tropical Fruit Paradise – în România. Iulian e, deocamdată, între două lumi.
L-am întrebat dacă i se pare că ar merita să revină, de tot, în România.
Sursa foto: Tropical Fruit Paradise
“Sincer, nu știu în ce direcție o vor lua lucrurile și unde o să ne stabilim. Momentan, suntem pe drumuri. Nu m-am gândit niciodată să mă întorc acasă cu totul, pentru că am fost foarte bine primit și acolo și ne-am stabilit și ne-am făcut un rost. Acolo am început afacerea asta și suntem foarte mulțumiți, facem ceea ce ne place. Nu ne-am gândit niciodată să ne întoarcem. Dar, ținând cont că în continuare o să facem și în România același lucru și îmi place la fel de mult, e posibil să fim mai mult acasă, dacă lucrurile funcționează și în România. Și bineînțeles că o să fim și acolo și o să servim în continuare pe toată lumea. Ne gândim să reîncepem să distribuim în mai multe țări din Europa, chiar și de pe site-ul nostru către consumatori. Atunci o să trebuiască pe rând să stăm și acolo. Mai stăm noi, mai stau cumnatul și sora. Nu știm exact ce se va întâmpla”, recunoaște Iulian.
Paul Miclea povestește că a luat drumul diasporei cu o țintă clară: a plecat la muncă în Italia acum aproximativ 10 ani, pentru o perioadă scurtă și doar ca să facă rost de banii de care mai avea nevoie pentru ca, împreună cu fratele său, să se lanseze într-o afacere cu cafele, acasă, în România.
Crede că a meritat să plece, să vină, să lanseze business-ul?
Sursa foto: Coffee Cup/ Instagram
“Da, a meritat efortul și a fost un efort foarte ridicat în ceea ce privește stresul și procările pe care le ai, pentru că avem undeva la 42 de angajați în companie și, în fiecare departament cu care te întâlnești, prima dată oamenii vin și îți spun problemele cu care se confruntă. Și treci de la un departament la altul sau de la o locație la alta, de la un angajat la altul și de fiecare dată te întâmpină cu probleme. Și aici trebuie să dezvolți o anduranță foarte ridicată și e o provocare pe care trebuie să o gestionezi. Și nu numai eu, ci și angajații care sunt în poziția de conducere, să poată să gestioneze lucrurile în așa fel încât să putem spune că da, merită ceea ce facem și o facem bucurie”, spune Paul.
Puteți re(găsi) AICI poveștile lor și video-interviurile din seria Economedia Cei care se întorc.